andressa si prescolarii

Ce au in comun prescolarii polonezi cu mine? Nu va grabiti sa raspundeti! : )))))))))

Va spun eu: in fiecare miercuri vizitez muzee impreuna cu grupuri de prescolari. Vorba vine, “impreuna”, ca de fapt ei sunt cu educatoarele lor, iar eu cu Ina si profesoara mea de Contemporary Polish Culture. Dar ne intersectam in fata tablourilor, sculpturilor, uneltelor sau ce mai e prin vitrinele / peretii muzeelor.

In Polonia, de cand sunt prea mici sa-si lege singuri sireturile, copiii sunt dusi la muzeu. Imbracati colorat, majoritatea blonzi, fetitele cu parul lung, prins in codite numai bune de tras cand educatoarea vorbeste ca fetita sa strige suparata ca baietelul nu o lasa in pace, galmele sunt in miscare browniana si sunt imposibil de stavilit cand pasesc intr-o noua incapere: se calca in picioare, tipa, se imping, e prapad!

La Muzeul National de Arta, o grupa mijlocie, poate mare, sta insirata pe covor, micutii stand turceste, blocand trecerea vizitatorilor trecuti de prima tinerete. “Batranii” ajung sa se ingramadeasca langa pitici, asteptand sa se termine explicatiile ca sa poate avansa. De obicei, cei mici sunt supravegheati de doua doamne si o a treia sta turceste in fata lor si gesticuleaza larg cand povesteste pe limba lor despre exponate.

Din cand in cand, la muzee mai vad si elevi de clase primare. Mai linistiti, dar tot cu furnicaturi pe talpi, se imping, se ciupesc si se trag de par de cate ori au ocazia. Cand insa povesteste ghidul sau educatoarea despre ce vad ei acolo, stau toti cu ochii cascati si uneori ridica mana sa puna intrebari.

Similar, dar fara sa ne tragem de par : )))))))), eu si Ina ascultam ce ne spune profesoara. Daca nu ar fi fost cursul asta, nu am fi vazut zeci de muzee in Varsovia. Am mers la Muzeul Etnografic si data viitoare mergem la Muzeul Caricaturilor si la Institutul Cultural Roman.

Eu mi-am intrebat profesoara: “Nu sunt cam mici sa fie dusi la muzeu?”, pentru ca pe la noi piticii nu sunt dusi la Muzeul de Arta, doar sunt prea mici sa inteleaga, nuuuu? Profesoara a zis ca nu sunt prea mici, ca li se explica simplist, ca ei tin minte picturi, nume de artisti si oricum revin cand sunt in clasele primare si asa ajung sa cunoasca bine muzeele. Si oricum nu sunt legati ca sa asculte, li se povesteste in reprize scurte, de cate 20 de minute (cat stau locului bestiile) si le place. Persoanele care le povestesc despre muzeu stiu sa vorbeasca cu ei si cei mici nu se plictitsesc.

Vreau sa fie si la noi asaaaaaa!

Eu am avut in liceu un profesor care la cursul optional “Istoria orasului meu” ne ducea saptamanal la cate un muzeu si asa am vazut eu zeci de muzee. Si asta e un mare lucru. Dar as vrea sa fie asa peste tot, nu doar cazuri izolate, sa fie dusi si prescolarii, zic, sunt asa de adorabili cand stau turceste pe covor si asculta si pun intrebari si apoi stiu ca un nene foarte bun la desen a pictat biserici si ca il cheama Jan Matejko… De mici sa fie destepti!

Hehe, cate mai avem noi de invatat de la altii. Chiar si de la prescolari!