Ieri

Am fost la Muzeul Tehnic din Varsovia. Am prins o expozitie despre evolutia aparatelor de fotografiat. M-am amuzat vazand ca exponat un computer cum avem noi la facultate in laboratorul de dactilografie. M-am mai amuzat aducandu-mi aminte cum la Muzeul Tehnic din Bucuresti nu mai stiu ce am vazut, imi aduc aminte numai ca eram foarte stresata sa gasesc ceva despre care sa scriu pentru ora de fizica. Era obligatoriu sa scrii despre ce ai vazut cand ne ducea doamna profesoara.

Ieri am mai urcat in Palatul de Cultura sa vad panorama orasului. La 114 metri inaltime mi-am sters lacrimile pe obraji cauzate de vant puternic si am incercat sa identific strazile pe care ma plimb frecvent. O zi senina, am vazut orasul pana la margine.

Am fost seara la Opera. Daca dati click, gasiti programul lunii noiembrie si puteti vedea ce a fost pe data de 10 listopad, piatek (10 noiembrie, vineri). Mi-a placut mult mai mult decat ma asteptam. Eu nu sunt o mare consumatoare de Opera. Am fost de numai cateva ori in viata mea la spectacole. Incerc totusi sa merg in orasele in care petrec mai mult de o saptamana, ma ajuta sa inteleg mai bine oamenii: cine vine, cum se imbraca, ce se asculta, cat costa biletul. Raman memorabile doua spectacoel de Opera in mintea mea:

– la Timisoara, unde eram cu Sinziana in 2000, ni s-a atras atentia ca suntem imbracate nepotrivit. Noi de acolo plecam la gara: eram in bocanci, pantaloni larg isi tricouri. In timpul spectacolului un ditamai reflectorul a cazut *zbang* pe scena si numai publicul a tresarit (eu cred ca am si tipat!), in timp ce soprana a clipit doar si a cantat ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. The show must go on!

– cand am fost in 1999 la Opera din Bucuresti cu cativa colegi de liceu si unul a adus un binoclu de armata pe care ne-am batut in timpul baletului. Mi-e un dor de colegii de liceu, Jesus Christ! Cat puteam sa rad cu ei. Nu i-am apreciat destul, din pacate, in perioada cand ii vedeam zilnic, asa cum fac toti liceenii de altfel.

Ieri la Opera din Varsovia am fost incantata sa vad foarte multa lume si (o sa ma stranga de gat felia!) o multime de tipi draguti. Draguti de iti venea sa ridici o spranceana si sa intrebi: “Sooo, do you come here often? And how about that Handel…?” Merita sa-ti faci abonament la Opera aici!

Spectacolul a durat 3 ore cu tot cu pauza si a avut si un bis. Pentru prima data am vazut sa se aplaude 15 minute si sa se cante bis la Opera! Cel mai mult mi-a placut prima soprana, iar profesoarei mele, cu care eram acolo, i-a placut tot de ea!

Ieri am mai fost la un pub, dupa Opera. Am prins un mic concert live si am fumat pasiv. Apoi am mers in Club Zoo. Muzica era foarte proasta. Dar pe un perete se proiectau imagini si alea ma prindeau.

Azi e Ziua Nationala a Poloniei. Merg sa vad parada.