Am cumparat revista Time Out pentru prima data. Am remarcat reclama de la metrou in iarna, am vazut revista pe tarabe prin primavara si stiam ca Vivi o rasfoieste la NY ca sa afle de evenimente interesante, asa ca m-a facut tare curioasa coperta…
Vineri am trecut pe la Carturesti la o lansare de carte si am cumparat in sfarsit Time Out Bucuresti. Vorba vine am cumparat-o, a platit-o Catalin si nu-mi aduc aminte sa-I fi dat banii inapoi 🙂 Raman datoare, Cata 😉
Format A4, 84 pagini. Revista e bilunara. A costat 2,9 lei. Pe coperta sunt Zdob si Zdub. In fiecare numar Time Out prezinta un dosar, de data asta e vorba de cariera lui Nick Hornby, scriitor. Eu, rasfoind-o, am crezut ca dosarul e despre artistii basarabeni, tema asta ocupand pagini intregi din revista, dar nu era asa. Sau sunt doua dosare? Nu e clar!
De la inceput, revista m-a impresionat. Pe pagina 5 este redata corespondenta dintre redactorii-sefi ai Time Out Beirut si Time Out Tel Aviv, corespondenta din timpul bombardamentelor.
Mailurile dintre cei doi sunt de incurajare si de empatie, dar sunt tulburatoare mai putin prin bataile pe umeri si mai mult prin detaliile sangeroase de tipul “Murim aici. Natiunea e in ruine. Bombele trec pe deasupra capului meu chiar in clipa in care scriu toate acestea.” Foarte bine accentuat faptul ca revista asta leaga o luma intreaga si nemaipomenita ideea cu corespondenta (ma intreb totusi sceptica daca nu cumva mesajele erau scrise in ideea ca vor fi publicate…). Nota 10 oricum.
Paginile despre Bucuresti mi-au lasat un gust dulce-amarui. Am gasit rubrica “Auzite in troleu”, va suna cunoscut?
Un reportaj despre intalnirile de miercuri ale motociclistilor, ce se demoleaza, ce se mai repara. Dragut scris.
Din paginile “Fabricat in Moldova”, m-a frapat textul Nicoletei Esinencu, dramaturg. Am recitit de multe ori cateva fraze. “Primul orgasm l-am simtit in ziua cand am uitat cravata rosie acasa”; http://www.cdep.ro/pls/parlam/interpelari.detalii?idi=9547&idl=1; “Ne pisam impotriva vantului” (“vantul sulfa din Vest” – este continuarea din volumul autoarei); “Ce cauta o basarabeanca in pavilionul romanesc?”
Criticile de film sunt de calitate indoielnica. Le-am citit greu si ma pune pe ganduri faptul ca Maiamiivais are 5 stele din 6, iar Orasul Pierdut are 3 din 6.
Muzica e prezentata interesant: ai si clasica, si Timpuri Noi, si Electro… Am gasit si cum il cheama pe un DJ pe care il ascultasem la Balul Arhitecturii: Gojira!
O alta bila alba pentru Time Out: pagina Gay&Lesbian. Draguta si prezentarea scurta a clubului Impact – sunt foarte de accord ca DJ-ul e slab (parca e aceeasi melodie de la cap la coada!), iar atmosfera e foarte fierbinte acolo.
Multe cronici de carte.
Informatii despre “Love runs free”, concert de binefacere pentru copiii cu HIV/SIDA.
Pagini de design interior care ma fac sa oftez aducandu-mi aminte de magazinele cu nimicuri din Montpellier, de merceriile fascinante si de accesoriile de noptiera din Grenoble – superbe si pline fata de carfururile si mobexperturile noastre.
Pagini despre mancare si – foarte interesant – cele mai bune 30 de restaurante (desi Pui de Urs e printre ele, iar asta e cah!). Scrie si cum sa intri in lista de 30 de locuri – nota 10 pentru transparenta procesului de selectie! O sa tin mereu la mine revista ca sa nu ne mai gandim o ora in fiecare zi unde mancam si sa ajungem tot la City Grill de fiecare data 🙂
Revista se termina cu recomandari TV, Radio si DVD.
In ansamblu, revista nu e suficient de utila, dar e placuta. Daca vrei sa stii unde sa mergi sa asculti o muzica si sa papi o ciorbica, un urbi, un metropotam, un douaspatrufan sau un sapteseri sunt preferabile. Revista taimout arata bine, perfecta pentru metrou si pentru oameni pe care nu ii deranjaza sa caute minute in sir o informatie pe o pagina (ordonarea recomandarilor e lipsita de logica pentru subsemnata). Daca insa nu te doboara stilul stai-sa-caut-in-cele-84-de-pagini-informatii-despre-cinema (pe margini are niste semnulete, dar eu sunt ca o baba, am nevoie de organizare pe zile!!), taimaut arata bine, are scriitura buna, trateaza si subiecte grele.
Aruncati un ochi pe blogul lor (alta bila alba, desigur): http://timeoutbucuresti.ro/
10 Comments
Cristy
11/09/2006 at 3:14 PMNick Hornby kicks ass. High Fidelity si About a boy au fost absolut delicioase 🙂
Jo
11/09/2006 at 3:42 PMAm descoperit-o si eu prin mai, si am si scris despre ea. Recitind acum ce am scris, mi-am dat seama ca am fost prea entuziasmata pe loc. Adevarul adevarat este ca nu am mai cumparat-o de atunci, ceea ce arata ca de fapt nu m-a convins.
Aici ziceam eu: http://mainimic.blogspot.com/2006/05/si-acu-pe-bune-despre-timeout.html
stingo
11/09/2006 at 4:42 PMCum, dear, nu ti-a placut muzica in Impact?!
andressa
11/09/2006 at 4:46 PMStingo,
Mi-a placut pana la un punct! Erau toate melodiile la fel… Si daca pentru unii *cough* adica tu *cough* muzica era splendida pentru a arata cat de bine danseaza 😛 , pentru mine puteau sa schimbe un pic ritmul la un moment dat 🙂
Stefan Beldie
11/09/2006 at 4:53 PMCui vrea sa citeasca ceva destul de interesant de Hornby,ii recomand Turnul Sinucigasilor si Fever Pitch
monsoux
11/09/2006 at 10:02 PMbine ca nu puteai sa te apuci de Timeout cand aveam si eu niste poze publicate, adica in numarul trecut… 😀 asta e, o sa supravietuiesc.
Lina
11/09/2006 at 11:55 PMmie tot Cum Sa Fii Bun mi-a placut cel mai mult.
ago
12/09/2006 at 5:17 AMpozele din revistă sper că ţi-au plăcut 😛
mihai
20/09/2006 at 1:02 AM“miami vice” kicks ass. nu te lua dupa faptul ca are doua mega-staruri in prim-plan, regizorul filmului e unul dintre putinii artisti care au mai supravietuit la hollywood. filmul asta are “un nu stiu ce” in el care il face bun, si imi vine pe moment in cap scena cu colin farrel desprinzandu-se de firul actiunii si uitandu-se fara vreun motiv anume la cerul de un albastru ciudat, filmat cu hd.
raluca
08/02/2008 at 10:04 PMtaimaut 🙂 a fost relansat de curand si s-a transformat in revista saptamanala
va invit astfel sa o achizitionati gratuit de prin baruri, cafenele sau cinematografele mari , sau cu 3 lei de pe la chioscuri
🙂