Iarna

Mie mi-ar placea iarna mult mai mult daca nu ar fi frig. Adica daca nu mi-ar fi frig. Sentimentul frate cu ura este groaza de a iesi din plapuma dimineata, stiind ca parchetul e rece, ca orice ti-ai pune pe tine vei face “Brrrr, ce frig e!” si vei fugi in bucatarie sa bei un ceai sau o cafea sa te mai incalzesti.

Urasc sa nu vreau sa ies din dus pentru ca imediat ce jetul de apa se opreste, pielea uda se face ca de gaina si in numai 3 secunde m-am echipat in pantaloni pufosi si tricou moale si m-am ascuns sub plapuma bombanind: “Al naibii frig, veni-ar caldura mai repede!!!” Si stau ascunsa acolo pana ma incalzesc, iar apoi, evident, nu mai vreau sa ies ca mi se face iar frig!!

In liceu, cand invatam dimineata, ma imbracam hipergros pentru ca la ora 7 e si bezna si groaznic de frig. Si aveam bocanci, pantaloni de polartec si 2 tricouri si 2 polare pe mine si geaca si caciula si manusi. Si ajungeam asa, ca un eschimos, la scoala si incepeam sa-mi dau jos ca Baba Dochia cate ceva, cum ma incalzeam. Si aveam nasul rosu, mereu e rosu iarna. Si mi se usuca pielea – a naibii sensibilitate. Si mainile sunt mereu prea reci.

Imi povestea cineva de curand ca dimineata se trezea in acelasi timp cu gainile ca sa o ia si pe felie de acasa in drum spre scoala. Pai de-aia mi-o fi mie asa de sila de iarna, ca pe mine iarna nu ma lua nimeni de acasa sa ma duca la scoala sau oriunde altundeva si sa ma tina de vorba pe drum ca sa nu mai am senzatia amara ca nu voi ajunge niciodata la destinatie, ci ca voi merge bezmetica, alunecand din cand in cand pe gheata, pana la sfarsitul lumii.

Pe mine ma lua felia de la scoala si asta rar, oricum! Eram numai eu si frigul – fata in fata ca intr-un western. Si eu cam pierdeam duelul.

Urasc ca iarna imi ingheata mainile si nu le mai simt. Iar cand le pun pe fata, parca sunt pe jumatate moarta, ca nu mai simt decat cu fata si parca sunt mainile altcuiva pe obrajii mei. Iar cand intru sa beau un ceai si abia vorbesc pentru ca mi-a inghetat si fata intre timp, incepe sa ma doara tot in timp ce se dezgheata. Un vesnic proces de inghet-dezghet. Imi modific volumul practic!

Si bunica mea mereu imi spune sa opresc aeroterma, ceva rusesc cumparat pe vremuri de mama, genul de echipament despre care afli la stiri ca a provocat un incendiu intr-un camin pe undeva. Dar eu ii zic ca mi-e frig si nu pot sa o opresc.

Si asociez iarna cu grafice complicate. Prima ninsoare acum trei-patru ani a venit cand eu asteptam tramvaiul, intorcandu-ma de la meditatiile de matematica, de la un profesor de acasa unde mirosea prea tare a pipi de pisica. Si faceam analiza matematica… Tot iarna umpleam caiete de probleme de fizica. Cu aeroterma pornita, cu masuta de cafea pe post de birou, insiram culegeri si stateam mult pe telefon – sunam prieteni, colegi si ii mai intrebam, cand ma plictiseam, daca le-a iesit problema nu-stiu-cat ca apoi sa ne mai lungim la vorba. Geeks rule 😛 Ce frig era…

Nu vreau sa vina iarna. Nu mai vreau sa fiu eschimos, sa-mi inghete mainile si buzele si sa ma dau cu o tona de crema ca sa nu-mi crape fata ca un chinez la pescuit scapat pe jos cand stergi praful. Nu vreau sa ma stropesc de zapada jegoasa pana la ceafa si sa arat ca un aurolac.

Stiu ca secretul persoanelor cara reusesc sa arate uman iarna este evitatul statului in frig. Ele se dau numai cu masina si stau inauntru mereu si uite asa nu se intinde nici rimelul de la fulgii de zapada, nici nu au nasul rosu, se si imbraca cu o singura pereche de pantaloni si au incaltaminte aratoasa. Dar eu fac zeci de drumuri. Dacia aluneca sau ingheata. Se abureste tot. Eu merg pe jos prea mult si cu autobuzul. Pe mine ma ninge. Si mi-e friiiiiig.

Inapoi la lucru acum…