Am fost la FJSC ieri si alaltaieri. Intai am participat la Consiliul Profesoral, apoi am mers sa ajut la numarat si stampilat foi pentru examen.
De fiecare data cand am trecut pe holurile Facultatii m-am emotionat in mod caraghios. M-am uitat pe toate afisele de pe holuri si am fost surprinsa sa simt emotii. M-am intalnit pe holuri cu parinti si candidati, toti curiosi si stresati. Am retrait putin din sentimentul de frica de acum 3 ani, cand treceam prin aceeasi experienta.
Sentimentul mi-a adus aminte de un episod din viata mea pe care aproape ca il abandonasem intr-un colt, dupa o panza de paianjen. Nu cu mult inainte de examenul de admitere, am inceput sa vizitez un bio-energo-terapeut. Initial, mergeam la el pentru ca speram sa nu mai am nevoie de ochelari dupa terapie, dar dupa numai o sedinta mi-am dat seama ca mergeam in speranta ca voi putea sa dorm mai bine, ca nu voi mai crede ca nu ma asteapta nimic dupa esec. Ca viata mea se va termina dupa admitere. Emotiile sunt mari cand dai la facultate, iar pe unii asta ii afecteaza prea mult.
Am mers timp de doua saptamani la terapeut. Stateam 5 minute, timp in care el facea vaj-vaj cu mainile in jurul meu. Asta era tot. Puteam sa nu ii dau bani. Ii duceam bomboane, dar uneori ii lasam si niste bani.
Sa crezi ca va fi bine dupa ce inchizi ochii si inspiri adanc, sa lasi toate grijile si sa fii tu insuti/insati, sa crezi ca esti la locul potrivit in momentul potrivit este mai important decat toate meditatiile sau medicamentele. Timp de doua saptamani m-am dus la un necunoscut ca sa stau 5 minute cu ochii inchisi si sa spun ca totul va fi bine.
Prin asta le urez succes celor 930 de candidati de la FJSC. Le spun sa nu isi roada unghiile sau buzele, cum fac eu, ci sa stea drepti si sa zambeasca atunci cand deschid o usa. Daca asta isi doresc cu adevarat, sa aiba incredere in ei insisi. Un examen nu este un obstacol, ci o formalitate pentru cei care au venit unde trebuie! Si daca pica, sa nu uite ca daca vor da a doua oara examenul, le va fi mult mai usor sa-si stapaneasca emotiile. Si ca jurnalism poti face si daca nu faci FJSC. Daca isi doresc FJSC, atunci sa nu se lase. Examenul e in fiecare an! Exista viata si dupa esec, credeti-ma. Iar daca vor intra, le urez sa sarbatoreasca cu cei dragi terminarea unei perioade de stres maxim.
Succes!

carmen
01/09/2006 at 4:11 PMOh..tempora.Imi aduc aminte ca acum n-spe ani, am dat examen intr-o joaca la FJSC. Eram in primul an la Drept si m-am hotarat brusc sa-mi incerc norocul la FJSC, cochetand cu ideea inca din liceu, asa ca mi-am depus dosarul in cateva zile si nu am invatat nimic. Evident, am bicat, nu cu brio, aproape de linia de sosire. N-am mai revenit pe acolo. Vis de pasare cu o aripa rupta.:)
pauldumitru
01/09/2006 at 4:39 PMCred ca acesta este post-ul tau cel mai frumos,Andreea,desi nu sunt in masura sa dau eu un astfel de verdict.Imi place insa,pentru ca imi pare cel mai umanizat,pentru ca in el ma regasesc.Imi regasesc acea parte launtrica care adeseori se teme de lumina de dincolo de perdeaua trasa agresiv peste geamul care da spre lume.Si sunt unele momente cand emotiile ajung atat de sus incat are loc un fel de implozie si nici eu nu stiu ce simt.Daca mi-e frica,daca mi-e indiferent,pt ca e o senzatie inefabila.
Scrii la un moment dat despre a fi persoana potrivita la momentul potrivit.Si eu cred asta si cred ca un mare rol in viata il are contextul.Contextul in care te afli si care iti poate fi prielnic ori nu.Si tu cred ca stii asta foarte bine.
So,eu iti multumesc pentru acest post frumos.
bobbytzu
01/09/2006 at 5:09 PMlol pauldumitru….te-a rupt…te-a sensibilizat pana la lacrimi….get a life….si andressa la fel
George
01/09/2006 at 7:45 PMDe ce ii ignori pe cei care dau la ID si pe cei din Rep. Moldova?
paulpopescu
01/09/2006 at 8:08 PMpauldumitru, sa intelegem ca ai fost si tu la bio-energo-terapeut ?
pauldumitru
01/09/2006 at 8:23 PM„lol” bobbytzu cu fitzu.Nu m-a rupt.Sunt chiar intreg:respir,vad,gandesc,i`ve got a life de mult.Ce,nu iti place cand unii primesc multumiri?E ceva normal.Sau ma rog,depinde de fiecare.Poate pt tine e total aberant sa zici merci.
Issok
01/09/2006 at 11:22 PMGood point, bobbytzu.
Pentru mai multe manifestari de acest gen, consultati in fiecare sambata volumul Andreei Marin sau in fiecare luni culegerea de texte Iarta-ma. Daca or mai exista chestiile astea.
Cred ca cei care vor sa intre in facultatea aia nu stiu in ce se baga. As plange pentru ei, dar din alte motive.
satyricon
01/09/2006 at 11:53 PMpaul dumitru tu ai parul cretz?
bobbytzu
02/09/2006 at 8:29 AMNu sunt cu „fitzu” pauldumitru…da cand va vad cum puteti sa o pupati atat in „spate” pe andressa mi se face rau.
Nu zic ca nu scrie bine,altfel nu as citi zilnic blogul ei, dar totusi…ati ajuns sa o divinizati.
„Imi regasesc acea parte launtrica care adeseori se teme de lumina de dincolo de perdeaua trasa agresiv peste geamul care da spre lume.Si sunt unele momente cand emotiile ajung atat de sus incat are loc un fel de implozie si nici eu nu stiu ce simt.Daca mi-e frica,daca mi-e indiferent,pt ca e o senzatie inefabila.”
Nici tu nu crezi ce ai spus mai sus nu?
Un weekend placut pauldumitru si la mai multe posturi…no hard feelings sper 🙂 .
P.S: da eu mai citesc odata ce ai scris ca e al dracu de amuzant :))))))
andressa
02/09/2006 at 8:53 AMGeorge, imi pare rau ca i-au uitat pe aceia. Scriam despre cum m-am simtit eu. Si lor le urez succes, bineinteles!
Iar celor care tin mortis sa strice, sa le spuna altora ce sa spuna si sa nu spuna, ce sa simta si cum sa simta, le urez o viata frumoasa undeva departe de ochii mei. Aproape ca m-am lasat de blogging din cauza voastra. Din moment ce, cred, asta va doriti, sper ca sunteti fericiti!
satyricon
02/09/2006 at 10:21 AMpromit ca asta va fi ultimul post pe blogul tau.am incercat pana acum sa pastrez un ton decent dar isteriile tale zau ca incep sa ma lase rece.si chestia cu fucked up club…cred ca are un singur membru: pe tine!k!sa avem o viatza frumosa! [cauta si tu un baiat andreea si lasa blogging-ul]
Issok
02/09/2006 at 11:29 AMNu trebuia sa te lasi de blogging, poti sa scrii pentru fanii tai care iti fac statuie la Universitate. Insa e patetic, lipsit de sens si prtea personal ca scrii tu aici. Nu ne intereseaza chestiile astea, pentru ca nu citim un jurnal publicat al unei entititati spirituale din Romania.. Incearca sa povestesti intamplari care ne-ar putea interesa. De exemplu, vorba lui satyricon, canta si tu momentul in care ti-ai gasit un prieten :))
Adrian Soare
02/09/2006 at 1:34 PMNu credeam ca o sa scriu vreodata asa ceva la „antipatia” reciproca pe care o avem :)… dar gata:
Continua sa scrii, nu te lasa influentata de plebe. Dap..si eu te-as intepa in multe posturi, am si facut-o…si o s-o mai fac daca o sa-mi servesti mingea la fileu, dar asta e bloggingul. Interactiune si feedback. Asteapta-te la reactii fata de ce scrii, ar fi culmea sa fie toata lumea de acord cu tine si sa-ti cante osanale, dar nu-ti modela felul si ritmul de postare din cauza noastra.
Go on, life is short!
pauldumitru
02/09/2006 at 4:07 PMpaulpopescu,nu am facut energo-terapie
satyricon,nu am parul cret(si nu inteleg de ce e relevant parul)
issok,vad ca tu stii mai bine orarul asa ca apuca-te de scris
bobbytzu,daca a multumi=a diviniza pt tine atunci no comment.si vezi ca se scrie ‘o data’ nu ‘odata'(„P.S: da eu mai citesc odata ce ai scris ca e al dracu de amuzant”).in plus eu scriu ce cred.no hard feelings for me,dar merci,deci MERCI pt urare.:P
Eu
02/09/2006 at 4:08 PMun examen ESTE un obstacol, chiar si pentru cei care s-au dus unde trebuie. Dupa 2 ani de poli, o sa intelegi de ce (aici ma refer la orice examen).
mihai
03/09/2006 at 12:53 PMStiu ca am probleme cu intelegerea, dar daca unii au dreptul sa iti ceara sa nu mai scrii ca ii deranjezi, poate ar trebui si noi sa le cerem dreptul nu mai comenteze.
Issok, blogul asta nu este tinut de statul roman ca sa ceri sa scrie ce iti place tie. Nu iti convine, mai sunt si alte mii de bloguri. Poate ca pe unul din ele scrie ce iti place tie. Ma intreb de ce celor de la Libertatea nu le ceri acelasi lucru…
satyricon, inainte de a da sfaturi gandeste-te ce relatie ai tu cu persoana careia ii dai sfaturi.
Issok
03/09/2006 at 2:45 PMDragul meu, imi spuneam parerea. Evident, este ceea ce cred si asta nu inseamna ca e universal valabil. Libertatea este un ziar pe care obisnuiesti tu sa il citesti, eventual.
Iar cand spui „ar trebui si NOI sa le cerem dreptul nu mai comenteze” cred ca iti asumi un titlu care nu e al tau.
Strategia „muta canalul” e proasta atata timp cat sfaturile ar trebui sa ajute, nu sa fie respinse iar subiectul sa persiste in tampenie.
Bafta.
whereisurmind
03/09/2006 at 7:12 PMSurprinzator cati jurnalisti am cunoscut care n-au urmat cursurile FJSC si fosti studenti ai facultatii care lucrau in alte domenii. In orice caz, stresante examenele de admitere :))
bobbytzu
03/09/2006 at 8:47 PMpauldumitru…multumesc pentru lectia de gramatica…esti de nota 10….:))
Adrian Soare…noi suntem plebea si tu esti boier sau ce?
Mihai….fiecare are dreptul la o parere nu? ce…ti-am atacat printesa din palatul de clestar?
George
03/09/2006 at 8:52 PMAndreea, la TV, la emisiunile interactive, cind suna cineva sa-si spuna parerea, raspunde altcineva din regie, care apoi face legatura.
Ai optiunea de a modera comentariile.
Contrar prejudecatii, nu oricine are dreptul sa comenteze.
Catalin
03/09/2006 at 8:54 PMIssok, cinstit vorbind, cand a fost ultima data cand ai dat tu vreun sfat care sa ajute pe cineva?
Si, tot legat de asta, esti prieten/amic/cunostinta cu Andreea pentru a-i da sfaturi? Ma gandesc ca nu umbi teleu pe strada si ii spui fiecaruia „Frizura asta nu te avantajeaza”, „Schimba rochia asta”, „Slabeste cinci kile”, „Schimba masina”…
Sau poate, in dorinta ta eleganta de a respecta viata privata a oamenilor, te legi doar de toate vocile publice: bloguri, reviste, ziare, persoane care apar la televizor.
Daca asa faci, ai putea sa imi spui ce metodologie folosesti in cazul unui ziar sau post de televiziune. Vii cu propuneri de imbunatatire a politicii editoriale in genere, sau tinzi sa faci cate un dosaras cu sugestii pentru fiecare ziarist in parte (cum ar fi mai eficient, zic eu)?
Am incercat sa imi dau seama care sunt sfaturile tale. Ar cam fi:
1. „e patetic, lipsit de sens si prtea personal ca scrii tu aici”
2. „Incearca sa povestesti intamplari care ne-ar putea interesa. De exemplu, vorba lui satyricon, canta si tu momentul in care ti-ai gasit un prieten”
Din cate pricep eu, sfatul 2 se cam bate cap in cap cu sfatul 1. Anuntatul gasirii unui prieten (sau cantatul, cum ii zici tu) este in mod cert ceva personal, si destul de patetic. Oricum mult mai personal si mai patetic decat un articol despre admiterea la facultate, bunaoara.
O alta neclaritate: Consideri ca un blogger pe care il citesti mai des sau mai rar este dator sa isi schimbe stilul posturilor pentru tine si pentru fiecare dintre cititorii sai?
Sincer, Issok, incerc sa imi dau seama care sunt obiectiile tale si nu inteleg. Ii propui Andressei sa devina alta persoana? Daca da, de ce? Vrei sa o iei de nevasta? Vrei sa o faci un om mai bun? Vrei sa o pui la punct? De ce? Esti bunul samaritean pe care nu l-a intrebat nimeni? Las-o, domnule, sa persiste in greselile ei. Darwinian vorbind, astfel tu vei avea mai multe sanse de supravietuire si de succes.
In mod cert aici nu e vorba de o disputa de idei. E ca si cum ai dat peste un pictor si ii spui, „Bai omule, tu trebuie sa compui muzica.” De ce? In mod clar nu este ca si cum ea ar face o demostratie si tu ai veni si ai spune „Concluzia este gresita pentru ca in punctul asta ai comis o eroare de argumentatie”.
Prin urmare, eu vad situatia ta (pentru ca a ta e problema, te asigur) in felul urmator:
1. Varianta I: Fie continui sa citesti blogul ei, si atunci o critici cu argumente cand e vorba de pozitii, idei, demostratii matematice, etc
2. Varianta II: Gasesti niste bloguri pe placul tau (p-asta poti sa ti-l blochezi din fisierul de hosts, daca ai totusi o dependenta) . Sau cum spunea Mihai, poti eventual sa faci o cerere la Ministerul Educatiei (nu cred ca la cel al Culturii) sa infiinteze cateva bloguri pentru tine, finantate de la buget.
Indiferent de varianta aleasa, daca as fi in locul tau (folosesc aceasta fraza tocmai pentru a nu-ti da sfaturi) mi-as repara linkurile moarte la site, m-as apuca sa imi fac un blog ca sa arat cat de tare sunt, as incerca sa traiesc o viata frumoasa si lipsita de tensiuni inutile. Succes 🙂
Issok
03/09/2006 at 9:36 PMNu-i asa ca scrii aiurea dand sfaturi inutile fara a cunoaste persoana cu care vorbesti? Poate sunt prieten cu Andreea. Poate nu. Asta nu te priveste. La fel cum nu te privesc comentariile pe care i le adresez.
Din nou, poate viata mea profesionala este mult mai bine conturata decat a ta. Nu spun nici nu, nici da. Spun insa poate.
Dar deja ajunge. Vorbim lemne si astea chiar nu fac bine blogului fetei. Nu suntem in agora aici, desi se vrea a fi o tentativa de piata publica. Nu este.
Spor. Take care, in acest an vacile zboara jos.
Catalin
03/09/2006 at 9:50 PMIssok, in sfarsit ceva cat de cat cu sens: „Nu spun nici nu, nici da.”
Nici tu nu stii ce vrei sa spui. Pentru ca nu ai nimic de spus, de fapt si de drept. Pentru ca nu poti sa raspunzi unui argument.
Stai jos in banca ta atunci (sa nu dea vacile peste tine).
meme
03/09/2006 at 10:09 PMPrieteni, mai incet, ca-i domeniu privat 🙂
Good point, George: Andreea, filtreaza si tu comment-urile astea, ca nu-si au rostul.
Sper sa nu sara careva cu gura si pe mine :))
add
03/09/2006 at 10:22 PMam vazut eu ditamai aglomeratia pe acolo, si Marghescu n-are restante decat ed pe 7 incolo :))
pauldumitru
03/09/2006 at 10:36 PM🙂
bobbytzu
04/09/2006 at 8:47 AMGeorge…credeam ca daca esti profesor esti mai dezghetat la minte dar…cum dracu „Contrar prejudecatii, nu oricine are dreptul sa comenteze.”??
Butonul REPLY pentru ce crezi ca e? E normal ca fiecare cititor sa aiba o parere despre ce scrie andressa iar daca o afiseaza pe „comments” ramane tot o parere…nimeni nu i-a zis andressei sa nu mai scrie.
Sari in apararea ei de parca cine stie ce ar fi patit…daca nu poate sa faca fata comentariilor atunci da, sa se lase de scris.
Pentru toti care tot lasa cate un comentariu la adresa celor care „jignesc” blogul andressei : mai lasati dracu pupincurismul asta si apucati-va de ceva mai util.
P.S : acesta a fost ultimul reply si ultima oara cand citesc acest blog.Mi se face rau cand vad ce ati facut din andressa…chiar trebuie sa o punem pe un piedestal unde sa nu o „raneasca” nimeni/? Si asa s-a pus ea pe un piedestal maaaare cat CASA PRESEI LIBERE.
Pa all….pa andressa…si tie george ce sa iti zic…lasa-te de predat ca numai bun de profesor nu esti 😉
andressa
04/09/2006 at 9:36 AMIssok, „Poate sunt prieten cu Andreea. Poate nu.” – sunt convinsa ca nu-mi esti prieten.
Bobbyzu, ce are dezghetarea cu moderarea? „E normal ca fiecare cititor sa aiba o parere despre ce scrie andressa” – doar ca atunci cand parerile sunt „haha, ce proasta esti” – adica nu au legatura cu postul si nici nu sunt argumentate, ele sunt doar zgomot, nu contribuie la discutie si pot fi eliminate.
Majoritatea bloggerilor pe care ii stiu au moderare la comentarii, eu voiam sa las la liber. Si in continuare as vrea asta. Dar ma tem ca, in afara de injuraturi, voi mai scoate comentariile care nu au legatura cu postul si atacurile la persoana. De acum inainte.
Putin bun simt, oameni buni. Sunteti in fata unui monitor, dar tot cu oameni aveti de-a face.
Poate voi mai bloga, dar am nevoie de o pauza. Mare.
strange things… « cieloblu
04/09/2006 at 10:46 PM[…] Nu am prieteni bloggeri, nici cunostinte, nici amici as zice. stiu cateva bloguri pe care le vizitez constant si pe care le urmaresc, arareori comentez, si mi-e bine asa. insa acum am observat o chestie foarte strange, pe blogul unei fete care scrie ok si pe care am urmarit o ceva vreme. a primit o groaza de comentarii negative in urma unui blog pe care l-a scris; toate ca toate dar comentariile mi s au parut destul de incisive si de rautacioase. i hope i’ll never get the chance to see smth. like that here. dar u never know…ideea e ca tocmai am devenit constienta ca se poate intampla si chestia asta. ce pot sa spun?! andressa, daca tu vrei sa scrii si tii la parerile tale, go on, nu te lasa impiedicata de oameni care poate n au ce face. pe bune! […]