Diverse

Despre terasele de cartier

Terasele de cartier au ceva magic. Sunt mici si au scaune de plastic sau bancute de lemn. Sigur, cele cu bancute sunt mult mai misto, dar nu poti sa le ai pe toate cand berea e 2 lei. Unele au pietris pe jos, cum era “La Ruine”, sau pur si simplu pamant, ca la tara.

Calatoresti in timp. La terasele de cartier meniurile sunt sarace. Au cateva feluri de bere si se bea ce e cel mai ieftin. De obicei, cea mai ieftina bere la halba este si cea mai buna. Nu se stie exact de ce, probabil de sete, dar cu siguranta halba de 1,8 lei este cea mai buna alegere vara, spre seara, cand lumea obosita se aduna la piciorul blocului sa vorbeasca si sa bea.

Sunt greu de gasit, ascunse bine de blocuri, de aceea daca nu esti din zona nu ai mari sanse sa nimeresti locurile cu umbrelute. Convivii sunt vecini de cartier, poate si de scara. Nu se indeparteaza de balcon prea mult, asa ca pot bea bere linistiti: nu sunt cu masina.

Cererea e mare, oferta mica si din cauza asta abia daca zaresti o masa, un scaun la o astfel de terasa. Televizoarele deschise pe meciuri ca intr-un pub irlandez, halbele pe mese, se discuta aprins si clientii o striga pe nume pe chelnerita: “Carmeeeeen! Inca douaaaa!” se aude din spate…

Impresia unora e ca la astfel de terase nu stau decat baieti de cartier zgomotosi si muzica e foarte proasta. Adevarul e ca ieri, la Terasa Florilor, un loc ascuns de blocuri conform descrierii de mai sus, auzeam de la masa de alaturi o discutie despre copywriting, advertising, publicitate online si mers la mare cu masina – subiecte de care m-am saturat pana peste urechi si pe care le aud si la birou si pe La Motoare sau fosta Cina. Iar clientii sunt pe la 30 de ani si sunt la camasa si pantaloni negri – ei – sau rochii pana genunchi – ele – pentru ca vin direct de la birou.

Baietii de cartier sunt si ei prezenti in peisaj, dar de obicei stau rezemati de propriile masini nemaipomenite parcate in fata blocului si explica afectati cum si le-au tunat – te lasa deci sa bei linistit si discuti despre sefi si concedii. Iar muzica nu se aude pentru ca e deschis un televizor. Sau se asculta radio si gradul de oribilitate al muzicii este suportabil. Sau nu 🙂

Eu nu am descoperit inca un loc mai placut decat astfel de terase pentru a sta in serile de vara petrecute in Bucuresti la discutii despre serviciu, amor si vacante… Cred ca daca mi-as amenaja uriasul balcon mai frumos, probabil nu m-as mai deplasa pana la coltul blocului, dar asa…

You Might Also Like

14 Comments

  • Reply
    Mihai
    04/07/2006 at 3:52 PM

    1.8 RON ? S-au scumpit…. Imi aduc aminte de vremea cand o bere era 3.000 ROL, si asta cand pachetul de tigari era deja vreo 20.000. Nu am inteles niciodata cum facea terasa aia profit. Sau poate nici nu facea, era doar pasiunea patronului sa aiba un loc unde se aduna lumea, respectiv “la el”

  • Reply
    Cristy
    04/07/2006 at 4:00 PM

    De obicei, tot ce este sub 2 RON la halba este facut 50% cu apa 🙂

  • Reply
    stingo
    04/07/2006 at 6:15 PM

    Terasele de cartier trebuie ucise.

  • Reply
    andressa
    04/07/2006 at 6:23 PM

    😀 Stingo… dar unora le plac 🙂 Bine, sa ne intelegem, mai sunt si carciumi nesuferite. Dar sa vezi Terasa Florilor, sigur ti-ar placea! Admir vehementa ta insa 😛

  • Reply
    stingo
    04/07/2006 at 6:25 PM

    Sorry, explicaţie: ceea ce descrii tu e o lume în care tuturor le place să bea bere, să se uite la meciuri, să socializeze, să strige numele chelnerului/chelneriţei tare, o lume în care nimeni nu doarme în blocurile din jur, o lume în care pe oamenii care locuiesc în apropiere nu-i deranjează gălăgia, manelele, mirosul de mici…

    Nemaivorbind de mirosul de urină din scările blocurilor adiacente.

    Zău, uneori eşti asa de idealistă…

  • Reply
    stingo
    04/07/2006 at 6:27 PM

    Şi când îi vezi că încep să bea bere de la 8 dimineaţa… Urgh. “Terasele de cartier au ceva magic.” Mai bine tac.

  • Reply
    andressa
    04/07/2006 at 6:28 PM

    Ce descrii tu acolo e urat, intr-adevar. Dar alea sunt carciumile nesuferite.

    Eu vorbesc de terase curate, cu serviciu foarte bun si care nu trezesc un cartier intreg! Exista asa ceva, jur! Iti arat cel putin 3 astfel de locuri: unde chelnerul e strigat pe nume, dar nu se vorbeste tare, nu miroase urat [ba chiar au toalete curate si cu hartie igienica si sapun lichid!] – sunt chiar decorate dragut! O sa-ti arat!

  • Reply
    stingo
    04/07/2006 at 6:42 PM

    Ok.

  • Reply
    Ionuka
    04/07/2006 at 9:53 PM

    Andressa, a-l convinge pe Stingo ca o terasa e minunata poate fi o adevarata provocare, el nefiind un mare iesitor (vezi http://stingoo.livejournal.com/36378.html) Vorba lui: “dar puteti bea bere si acasa, de ce sa iesiti?”.
    Succes!

  • Reply
    andressa
    04/07/2006 at 10:13 PM

    Ai dreptate 🙂 Am citit postul ala.
    Are si el dreptate: oricat de frumoase ar fi terasele astea mititele, s-ar putea ca lui sa nu-i placa. Dar daca ne-ar placea tuturor ar fi un cosmar!! Si asa se gasesc mese greu… 😛
    Totusi, cred ca locurile de care vorbesc eu i s-ar parea lui Stingo macar la fel de respingatoare ca cele din centru, nu mai urate – si asta e ceva! 🙂

  • Reply
    Dana
    04/07/2006 at 11:18 PM

    Poate ca lumea s`a saturat de fite, si vrea ceva mai simplu. Nu extravaganta, si snobism. Si apoi vara, teresele au menirea de a aduna cat mai multa populatie in peisajul ei.

    🙂

  • Reply
    Neo
    05/07/2006 at 1:20 AM

    In mare parte pot fi de acord cu stingo, mai ales ca mai bine de 4 ani am trecut zilnic pe langa 2 terase care desi au avut un inceput bun, dupa mai putin de un an au ajuns exact cum le descria el. Dar aici cea mai mare contributie o au oamenii care dupa un timp reusesc sa transforme lucrurile din jurul lor si nu in bine de multe ori…

    Singura terasa pe care o stiu si care a rezistat cat de cat bine era terasa din spatele liceului unde mai mergeam la o bere, un meci, etc… Era exact cum descrii tu: o terasa mica dar bine aranjata, in care stiai numele barman-ului si chelneritelor si in care era destul de greu sa intri fara sa dai peste cineva pe care sa-l cunosti. Poate ca a rezistat atat pentru ca nu era practic intr-un cartier ci mai aproape de centru, iar majoritatea clientilor o reprezentam noi, cei din liceu, si locuitorii celor cateva blocuri si case din jur. Nu am mai fost de 2 ani pe acolo, dar sper sa nu se fi schimbat.

    De trei ani de cand sunt in Bucuresti nu am reusit sa gasesc o terasa cum descrii tu, dar poate pentru ca sunt bine ascunse cum spuneai 🙂 Daca stii mai mult de 3, si mai sunt si aproape de tine, you’re lucky. Enjoy them. Who knows how much they’ll last.

  • Reply
    andressa
    05/07/2006 at 12:17 PM

    Da, Neo, ai dreptate. Insa una din cele pe care le stiu e de traditie. Si e inca la fel ca acum 10 ani cand mergeau acolo depesharii din ’90.
    Unele rezista se pare.

  • Reply
    Neo
    06/07/2006 at 12:09 AM

    Is it Dookie?

  • Leave a Reply