Sebastian Bodu, candidatul la Primarie, da, pare sa fie chiar blogul lui, ma intreaba ce sa puna in header. Zice si ca scriu “dragut si decent”. Decent, slava Domnului, scriu. Deocamdata. Nu cred ca am injurat birjareste pe aici inca. :)))
Eu zic sa va puneti in header ceva usor de recunoscut – cand intra omul pe blog sa inteleaga ce citeste si sa tina minte, sa recunoasca apoi acea poza. Fotografie cu dvs in fata primariei? 😀 Mai mult de atat, nu stiu. Am simt estetic cat o molie. Eu am cerut ajutorul unor persoane cu inclinatie spre grafica atunci cand am incropit acest layout.
Succes!
Ia uite, zic, cata atentie mi se acorda. Sa imi spun eu parerea despre header. Hm.
Apropo de atentie, un vecin a felicitat-o pe mama pentru ca scriu la ziar. Prosport adica. Ha! Ce misto! Adica mama s-a bucurat foarte tare. Poate afla vecinii si de blog. Incep sa ma intreb daca nu am scris ceva compromitator pe aici (ca am spart oglinda din lift sau am infundat ghena… – ceea ce nu am facut! sunt doar exemple teoretice! jur!) si ma voi da singura de gol.
Bunicile mele mai stiu ca scriu la ziar. Una din ele nu stie exact la ce ziar scriu, despre ce si cand, dar zice: “Sa-ti fie bine, mamaie.” (Tot ea zice despre mine si prietenul meu: “Sa nu va certati, mamaie!”) Cealalta a aflat de sport – nu stiu de unde, ca eu am uitat sa-i zic – si chiar a cumparat ziarul de cateva ori! :))) Imi si imaginez o bunicuta la chiosc: “Buna ziua, duduie, aveti Prosport?” :))) (Ea asa li se adreseaza vanzatoarelor – cu “duduie”) Ea imi da si calificative: “plictisitor”, “bine”, “foarte bine”, interesant”, “mi-a placut ironia”.
Scriind tot asa, dezlanat, va mai zic ca mi-am ales parchet, gresie, faianta. La parchet a fost distractiv: imi placea un model, dar nu-l mai aveau. Mi-a mai placut unul, dar era prea scump. Atunci am ales altul – whatever! – era si pe stoc si la un pret decent.
La gresie si faianta am parlamentat. Mesterul – vanisem in gasca! – zicea ca nu-stiu-ce model pare “gresie nespalata”. Iubitul meu a zis ca nu conteaza ce zic musafirii, conteaza sa ne placa noua, adica mie. Mama a zis ca de ce sa fie bej. Si ca de fapt nu-i pasa. Eu am zis pana la urma ca vreau de alt fel, dar tot un alb-murdar am ales, spre dezamagirea mesterului (i se citea dezaprobarea in priviri: “Gresia trebuie sa fie lucioasa, culoare clara, sa vada omul ca e de calitate!”, ar fi strigat daca era vorba de casa lui, probabil).
Oricum, sunt extrem de relaxata in ceea ce priveste Marea Amenajare.
Saptamana asta pun termopane – mi s-a facut si reducere 30% – dar de nunta! Cand ma marit, nu stiu, dar amicul meu, cel cu firma, a zis ca odata si-odata tot m-oi marita si el imi face cadou de pe-acum! Astept cu nerabdare si robotul de bucatarie si cuptorul cu microunde, cadouri tot de nunta probabila sau iminenta. Cu mentiunea ca nu le dau inapoi daca raman in concubinaj! Sau cu multe pisici. 🙂
Mesterii lucreaza cu drag si spor, eu imi vad de ale mele. Merge repede si bine, peste o luna-doua, o sa fie numai bine de locuit acolo.
In aceeasi dezordine de idei, va mai zic ca a rasarit un fel de parc la Universitate. Eu nu am mai trecut demult pe acolo pentru ca evit traficul. Ieri insa eram acolo ca pieton si – ce sa vezi? – in intersectie, pe partea cu Spitalul Coltea, a disparut santierul si a aparut un fel de parc. Niste copacei, niste bancute. Hm. De cand nu oi mai fi trecut eu pe acolo? Domnule Bodu, de cand e parcul ala acolo?
Pasajul Universitatii e in renovare. Hm. Tocmai cand voiam si eu sa trec pe la Gregory’s.
A nu-stiu-cata oara am ramas blocata in metrou. Se anunta o defectiune tehnica. Se circula pe un singur fir pe o magistrala. Seara, la stiri, aflu ca cineva s-a sinucis aruncandu-se in fata metroului in cutare statie. Asa e de obicei. Ieri nu cred ca am vazut la stiri ca cineva s-a sinucis, dar ma gandeam cand s-a anuntat ca trenul va stationa 10 minute: “De ce sa te sinucizi la metrou? De ce sa nu te arunci la etaj? De ce sa nu te asfixiezi cu gaz? De ce sa strici ziua atator oameni oprind metroul?!?!” Eu cred ca sinuciderea trebuie sa fie discreta, curata. Fara creieri pe pereti, bucati de corp pe sine, haine arse, lipite de aflat. Fara metrou oprit si stiri cu imagini cenzurate. Putina decenta, oameni buni. Asa, ca pe blogul asta.
Atentie, ma intorc in lumea offline.
