Imi revin adesea in minte niste versuri ale Elenei Vladareanu. Din volumul “Europa. Zece cantece funerare”, va scriu inceputul poeziei “descrierea inimii”:
femeile care imi vand creme antiriduri
au devenit mai numeroase
aproape la fel de multe
ca santurile care se sapa necontenit in mine
in pielea mea in carnea in oasele mele
Imi place mult felul in care trece timpul in poezia asta.
Nu va regasiti si voi in ea? Am aflat ca de curand Zina Dumitrescu a implinit 70 de ani si a “sarbatorit” incercand sa se sinucida. Ar fi vrut sa ramana frumoasa de acum 50 de ani.
Ah, cat imi place Elena Vladareanu!
11 Comments
zoso
18/06/2006 at 12:08 PMuneori e bine sa fii baiat 😀
andressa
18/06/2006 at 12:09 PMZoso, cred ca nu ai inteles nimic 🙂
blinder
18/06/2006 at 12:59 PMnu mor dupa poezii, recunosc. `descrierea inimii`? hmm.. poate dak as citi toata poezia as gasi legatura, dar nush.. strofa pe care ai postat`o e.. [ah, nu`mi gasesc cuvintele] nush, ceva lipseste categoric, nu mi`a captat atentia deloc.. dar asta e doar parerea mea :d
ago
18/06/2006 at 3:30 PMca să fiu ontopic – nu-mi place poezia. nici măcar un pic. de ce? suprasaturaţie. parcă lumea NU ŞTIE să scrie altceva, să mor io.
Un tip
18/06/2006 at 5:02 PMCât sunt de ingoranţi băieţii (nu zic de cine a mai scris până acum, zic de mine). Începusem să citesc post-ul, exclamând în gând: “Offf, ce mă enervează oamenii carora le-revin-in-minte-versurile-lui-cutarica…”. După ce-am citit introducerea de doua randuri, am sărit absolut INSTINCTIV peste versuri, fără să le citesc. Şi m-am trezit citind “nu vă regăsiţi în aceste versuri”… M-a pufnit râsu’. Mi-am dat seama ce insensibil îs.
Din păcare, vorba lu’ Zoso (care n-a-nţeles nimic şi era ciudat să-nţeleagă, ca şi mine de altfel), nu pot comenta mai departe pe marginea acestor versuri. În viziunea mea (getting my 8th grade hat), autoarea “evocă” faptul că au apărut prea multe firme de cosmeticale, iar condiţia omului de geniu este să se lovească de imposibilitatea alegerii uneia dintre ele. Deci mă abţin să îmi spun opinia de băieţel, scârpinându-se în toate orificiile.
radu
18/06/2006 at 9:44 PMsincer am inteles versurile dar nu vad what’s the big deal…
Woodisor
18/06/2006 at 9:54 PMcateodata da, cateodata nu… 😛
radu_pizza
18/06/2006 at 11:00 PMpoate sunt eu mai old style asa, dar mie imi plac poeziile care rimeaza :). in rest, cred ca la o varsta mai inaintata o sa inteleg mai bine strofa pentru ca o sa simt si eu santurile sapandu-se incet, incet…
Woodisor
19/06/2006 at 5:59 AMsa inteleg radule ca nu prea agreezi nici siteurile de genul agonia.ro unde se invart toti scriitorii actuali 😛
andressa
19/06/2006 at 10:11 AMUn tip si cine se mai simte: daca nu va place sau nu intelegeti, nu va simtiti obligati sa comentati. Dimpotriva. Tacerea e de aur.
stingo
19/06/2006 at 6:23 PM^ 🙂
Ca s-o citez tot pe Elena Vladareanu:
aici nu se scriu poezii nici scrisori de dragoste
foarte rar ne gândim la bărbaţi
şi când o facem îi trimitem
fără nici o jenă undeva unde e cald şi bine