Stateam toamna trecuta cu un iaurt roz in brate si citeam de pe monitor cum Monica, Raluca, Vivi, Alex si Stefan sunt departe de Romania. Plangeam.
Sunt atat de dependenta de mediul toxic in care traiesc incat numa pot imagina traind pentru mai mult de o luna in alta parte. Cupoluarea, coruptia si traficul din Bucuresti m-am obisnuit demult, iarpentru mine acasa inseamna, ca pentru multi altii cred, prietenii,familia, faptul ca la Gregory’s in pasaj pot sa spun „ca de obicei” siprimesc o cafea mare, Dacia mea Break si toba ei nenorocita, dezordineaorganizata de acasa, serile cu multa mancare petrecute cu prietenii…
De astea nu m-as putea desparti, iar daca as fi fortata sa o fac, nu stiu cum as reactiona.
Citeam pe Bookblog o recenzie a cartii „De veghe in lanul de secara”si imi aminteam ca impresia mea despre carte este ca prezinta felul unadolscent afectat de un mediu bolnav. Cam asa ma simt si eu. Luata deval si dependenta de prea multe. Un pic fucked up.
Recunosc insa ca de-asta vreau sa plec cu bursa. Cele cateva lunideparte de casa [cel mai mult am plecat o luna] vor fi o buna ocazie savad cum ma descurc. Sa vad cat voi cheltui pe telefon si internet ca savorbesc cu cei de acasa, sa vad daca imi pot da seama in acele lunidaca pot sa ma mut pentru totdeauna. As pleca de tot. Mi-ar fidor, dar as vrea sa stiu ce e dincolo de zidurile pe care mi le-amconstruit.
Alex s-a intors si tare sunt curioasa sa aflu de la el cum e sa vrei acasa si de ce nu a ramas in Franta.
Mai vreau sa plec pentru a-mi reaminti cum e sa te ocupi doar descoala, ca un copil. M-as muta si m-as intoarce probabil si eu, fara sama simt infranta, ci intoarsa dintr-o lunga calatorie. Probabil m-asapuca sa predau…
Plangeam cand citeam randurile acelea pentru ca reuseam sa maimaginez intr-o alta tara, gandind in alta limba decat cei din jur sim-a luat un senzatie de frig si am simtit nevoia de a da un telefoncuiva apropiat. Dar asta nu m-a convins ca e mai bine sa raman. Mi-areamintit doar ca ar fi greu.
6 Comments
Cristy
20/04/2006 at 2:52 PMFrumoase planuri… dar te-ai facut jurnalista ca sa predai?
Subiectiv
20/04/2006 at 3:22 PMcica si Vivi e in tara 😀
Stefan
20/04/2006 at 3:38 PMAndreea, nu e greu sa te desparti de tzara. E greu sa lasi in urma prietenii; e si mai greu sa lasi in urma adolescentza. Eu am plecat de acasa si am schimbat setul de prieteni la 19 ani, venind din Suceava in Bucuresti. Atunci a fost greu…si acum tin minte ca ma gandeam serios sa ma mut la Cluj. Dar recunosc ca plecarile m-au schimbat, si recunosc ca as fi fost mai OM daca as fi ramas. Numai ca incet incet, incep sa imi aduc pe cei apropiati langa mine: anul trecut a venit un foarte bun prieten (cu care acum locuiesc), in toamna va veni si prietena (care in vara imi va deveni sotie). Alti buni si vechi prieteni sunt si ei plecati si ne intalnim o data, de doua ori pe an. Sunt seri in care ma cuprinde melancolie, numai ca e melancolia dupa adolescentza, si mai putin dupa tricolor. Si stiu ca a te intoarce in romania e posibil, dar a fi din nou adolescent…
andressa
20/04/2006 at 4:45 PMda, ai dreptate, iubesti un loc pentru ca il asociezi cu locul in care ai crescut. oameni sa fie, nu conteaza unde te afli. desi tu ai trisat: iti aduci oamenii la tine! 😛
o sa vad, deocamdata sa vad daca o sa supravietuiesc vreo 5 luni.. apoi, mai vedem…
Cristy: M-am facut jurnalista pentru ca mi-a placut. Imi place si sa predau! Si cum am o problema cu a castiga bine, un salariu de profesor mis-a potrivi! 🙂
calin
20/04/2006 at 6:31 PMpe internet nu o sa dai prea multi bani ca la facultatile din afara poti intra pe internet gratuit nu ca la noi unde nu sunt nici calculatoare macar …
un salariu de profesor e mic in comparatie cu ce face , tinde spre bataie de joc, tot la noi in tara …
si sa scrii pe aici de ce s-au intors cei care au plecat in afara ca si eu sunt foarte curios de acest fenomen, cunosc multe persoane care au facut acest lucru si chiar nu il inteleg.
pana una alta, have phun:)
Andressa » Bariere lingvistice
13/09/2006 at 1:59 PM[…] Am scris in aprilie un post in care eram al naibii de hotarata sa plec: iaurt roz. Ce o fi fost in mintea mea? Nu mai gandesc asa! […]