diferenta dintre teorie si practica

Teoretic, vom avea succes daca suntem buni, disciplinati, inteligenti si culti. Asta invatam din copilarie pana la maturitate si asta experimentam in scoala: cine e cuminte, cine invata si cine e serios ajunge sa fie primul. toate abaterile se sanctioneaza. Si ajungem la practica, adica la maturitate, cand in jurul nostru nimic nu e ceea ce ar trebui sa fie. Putem sa fim cei mai cititi si sa fim totusi „prostul clasei” la serviciu, unde trebuie sa fii de gasca sau sa lingusesti pe cine trebuie. Putem sa fim cei mai disciplinati, cei mai inteligenti si totusi sa avem o slujba de rahat (tot e bine ca nu suntem someri cu masterate!), iar prostul clasei sa invarta banii cu lopata pentru ca… are succes. Cativa dintre cei mai prosti oameni pe care i-am cunoscut vreodata sunt persoane publice. Vedete chiar. Admirati, laudati, cautati. Iar oamenii cu adevarat valorosi pe care ii cunosc, aia pe care i-ar fi votat oamenii in liceu ca „most likely to succeed”, le sunt … asistenti, in cel mai fericit caz. Bine, si inteligentii astia sunt prosti in felul lor: daca nu le-ar curata pantofii alorlalti, nu ar mai parea nici prostii sclipitori uneori si nici ei nu ar mai fi ocupati cu mediocritatea in loc sa faca ceva mai ca lumea. Dar asta e lumea in care traim. Una e teoria, alta e practica.

Suntem fortati sa avem un comportament schizoid. Iesim pe usa clasei si trebuie sa uitam toate regulile invatate ca sa de adaptam lumii reale. Unde de multe ori nici inteligenta, nici tactul nu sunt calitatile care te… premiaza. Dimpotriva.

Cam asta e diferenta dintre teorie si practica.