Teleșcoala, gluma care ține până la 12 iunie

Dacă ați fost vreodată la British Museum și apoi ați făcut și turul virtual probabil că înțelegeți când spun că nu e același lucru.

La fel cum să te plimbi prin Paris și să te uiți pe Google Maps – street view sau să citești pe wikipedia despre oraș nu este același lucru.

Desigur însă, “tur virtual” sau “street view” sună atât de bine încât parcă te conving că sunt totuna cu realitatea. Dar sunt altceva.

Nu știu alți părinți cum sunt, dar eu când aud de teleșcoală la clasa pregătitoare mă apucă râsul.  De fapt, cred ca e valabil la tot ciclul primar, dar nu sunt sigură că singura mea experiență este cu pregătitoarea.

A sta în fața unui monitor nu e școală.

Fetița mea reușea, nu știu cum, să stea într-o sală de clasă zilnic, între 8 și 11, cu alți 29 de copii, de luni până vineri. Mereu se întâmpla câte ceva. Unul râdea, altul plângea sau voia la baie, învățătoarea le dădea să coloreze, să decupeze, cânta cu ei, se uitau la un clip, venea pauza, o luau de la capăt și uite așa treceau câteva ore și mai și învățau ceva.

Să ții un copil singur în fața unui monitor nu e deloc același lucru. Copiii se plictisesc, se foiesc, vor să întrebe ceva, nu se înțeleg toți deodată pe video, nu pot comunica între ei. Au nevoie de un adult, de multe ori, lângă ei, pentru ajutor (scapă acuarelele, decupează greșit, nu înețeleg ceva etc), iar noi, adulții, ar trebui să lucrăm de acasă în acest timp. Nici metodele învățătorilor nu sunt cepărat cele mai bune și nu e vina lor. A preda online este o știință anume și are nevoie de materiale adaptate, iar învățătorii noștri nu sunt pregătiți pentru asta. Așa cum nici noi nu suntem pregătiți să lucrăm numai de acasă (depinde de domeniu, desigur).

În al doilea rând, copiii nu au materiale. La școală, aveau niște caiete cu activități (cumpărate de părinți la recomandarea învățătoarei, presupun că la multe școli este așa, fie ele private sau de stat). Acum, învățătorii trimit linkuri sau fișe pe care… unde să le printezi? Eu am imprimantă și mai printez și pentru alte mămici din cartier, dar mulți nu se descurcă. Deci primesc fișe cu exerciții, de completat, de desenat dar nu au cum să le lucreze.

Accesul la tehnologie este o problemă. Multe familii nu au un laptop acasă, iar cei care au trebuie să îl împartă între părinții care lucrează de acasă și de unul sau doi copii în același timp. Cum procedezi?!

Mediul de acasă nu este cel mai potrivit. Când ora de școală se desfășoară, mama poate are o videoconferință, tatăl vorbșește la telefon, iar fratele cel mic plânge că vrea și el laptop sau cel mai mare are teleșcoală în același timp. Câți copii au laptop propriu sau tabletă proprie și camera lor?

Învățătorii au abordării proprii. Nu există un sistem omogen. La noi la școală, în clasele pregătitoare, unii primesc fișe pe email, alții nimic, iar unii fac o oră de teleșcoală de câteva ori pe săptămână. Sigur, în clasa pregătitoare nu pierzi mai nimic, aste e marele avantaj, dar nu putem vorbi totuși de școală.

Nu militez pentru revenirea la școală, dar aș vrea să nu ne mai îmbătăm cu apă rece când spunem acest cuvânt deosebit, teleșcoală, ca și cum ne-am fi teleportat în Star Trek și farfuriile zburătoare stau parcate pe acoperișul casei. Tot în România trăim. Să fim serioși.