Am povestit pentru Revista DOR situația mea cu creditul imobiliar. Cea mai proastă afacere a vieții mele făcută la vârsta de doar 23 de ani, abia ieșită din facultate, cu minte foarte puțină, experiență de viață deloc. Adult în acte, dar copil de fapt. Spuneam și în interviu că mi-e rău fizic când mă gândesc la asta, mă doare stomacul, așa că de mult timp nu mă mai gândesc deloc. Cât mai pot să mă învinovățesc și să regret?
Am povestit contextul cu amănunte și am fost foarte sinceră pentru că sper mult să ajut pe cineva să ia alte decizii. Să învețe alții din greșeala mea.
Am avut o perioadă în care m-am stresat atât de mult în legătură cu apartamentul ăsta, că mi se făcea rău fizic. Și atunci, ca să mă descurc cu această povară, am încetat efectiv să mă gândesc. E ca și cum n-aș avea acești bani. Îi plătesc lunar, dar nu mă gândesc la ei.
Am terminat facultatea în vara lui 2007 și în august m-am angajat la Pro TV pe un salariu bunicel. Fiind din București, stăteam cu mama și îi invidiasem pe colegii mei de facultate care stăteau fie în chirie, fie la cămin; iar eu nu vedeam decât partea frumoasă din asta. Părea ușor să-ți faci un credit și părea că e o super-investiție să-ți iei un apartament acum și oricum chiriile erau mari. În cel mai rău caz, n-aș fi stat în el, ci luam o chirie care-mi acoperea rata. Calculele erau senzaționale. Și am zis: „Păi nu-mi iau eu un apartament?”.
Într-un fel era ridicol, pentru că eu nu aveam destulă vechime la locul de muncă. Chiar și atunci, când băncile te rugau să faci credit, tot îți cereau niște minime chestii. De exemplu, să ai un anumit venit cumulat pe toate formele de contract pe care le-aveai. Iar eu n-aveam nici măcar contract de muncă, ci numai drepturi de autor. Și, pentru că îmi mai lipseau câteva sute de lei, mi-am mai făcut un contract la o firmă tocmai ca să am venitul minim cerut pentru a lua creditul de 100.000 de euro. N-a contat pentru bancă ce și cum am făcut.
Am așteptat până am făcut șase luni vechime și foarte repede, în februarie 2008, am găsit un apartament de două camere în Vatra Luminoasă, la 113.000 de euro. Vreo 50 de metri pătrați. Etajul 6 din 10. Nici măcar nu-i ceva cochet, e un bloc comunist.
Puteți citi aici povestea mea, dar și a altora în Dor, documentate de Vlad Odobescu, căruia îi mulțumesc pentru că m-a intervievat și a băut o bere cu mine. 🙂
6 Comments
Elena
21/03/2019 at 10:18 PMSi eu tot la Volksbank, 80000 chf in mai 2008 pt. 3 camere, 100 mp. Eu aveam 25 ani, sotul 30. Am inceput cu 1150 lei, am ajuns la un maxim de 2100.
Nesperata a fost interventia bancii Transilavania, nu pot sa uit cand a explodat francul in ianuarie 2015 si peste cateva zile au anuntat inghetarea cursului. Apoi am trecut la ron si au scazut comisioanele platite ilegal. Cu tot cu cresterea Robor, acum platesc in jur de 1000.
andressa
22/03/2019 at 9:22 AME bine, adica ai ajuns la rata initiala.
Ce sa facem, in fine.
Cristian
22/03/2019 at 3:05 AMAm apreciat numeroasele detalii.
o femeie
22/03/2019 at 3:03 PMSi eu tot Volksbank. Dar din 2006 achizitie. Criza a facut banca sa imi creasca dobanda, in conditiii n care avem credit cu dobanda fixa in lei. Nici nu am stiut, sotul platea rata, dupa vreo 3 luni mi-a zis ca… Mail la opc, m-am dus la banca de cateva ori, pana la urma banca a dat inapoi dobanda crescuta abuziv dar banii dati in plus nu am recuperat nimic. Pe langa frustrarile si nervii aduse, am avut momentul de luciditate cand am inceput sa fac plati anticipate si sa scap de credit si pt asta ii “multzumesc” bancii VBR in paralel cu uraturi de faliment.
Alina_G
01/08/2019 at 2:58 PMTot Volksbank, credit cu dobanda fixa transformata in variabila ca asa doreau ei. Credit de smecheri, in CHF. I-am dat in judecata, asta ne-a asigurat ca pe langa faptul ca s-a revenit la dobanda fixa si la procentul initial din contract, am recuperat si suma platita in plus. Incearca la un avocat daca mai ai sanse sa ii dai in judecata pentru recuperare suma achitata in plus. Stiu ca nu mai exista banca aceasta, procesul ar fi cu Banca Transilvania.
andressa
01/08/2019 at 4:08 PMEu am renuntat la proces cand mi s-a convertit in lei creditul.