GANDIM

Inspiratia vine de la Tanarul Papa, un fumator confuz si frustrat

Nu mai exista bine si rau.

Cu “Tanarul Papa” mi-am petrecut ultimele nopti. Am vazut cate un episod sau chiar doua, cand reuseam sa nu adorm, seara tarziu si chiar l-am visat. Primul sezon are 10 episoade si are o atmosfera ciudata, un amestec de anxietate si suspans, creata de taceri lungi si tablouri compuse atent, studiate, dar mai ales de personajul principal, un papa confuz, egoist, hedonist, condus de sentimente de abandon si frustrare.

Este un personaj excelent care iti starneste permanent trairi contradictorii, facandu-te sa te intrebi daca nu cumva si in credinta, si in dragoste, nu e normal de fapt sa te indoiesti permanent. Daca se poate sa iubesti fara sa si urasti. Sa spui adevarul fara sa minti. Sa faci lucruri mari fara sa distrugi. Sa fii increzator si totusi sa simti ca renunti.

Filmul a venit intr-o perioada in care mi se pare ca urc munti inalti si ma scufund intr-un ocean de disperare in aceeasi zi, in fiecare zi.

SPOILER ALERT: nu cititi daca nu ati vazut serialul inca. Si merita vazut.

Pana la sfarsit acest Papa ne convinge ca este atins de har. Un lucru greu de acceptat cand il vezi cu tigara in gura, pe acoperisul Palatului, sau cu o Coca Cola Chery la micul-dejun sau mergand in trening pe strazi, vorbind cu prostituata. Arogant si rautacios. Cum poate fi un sfant atat de plin de hibe?! Chiar daca nu esti un credincios, tot ai imaginea unui ideal intruchipata, ai o definitie a bunatatii, a frumusetii, a iubirii. Imagineaza-ti cea mai frumoasa femeie din lume si apoi las-o stirba. Cand zambeste te sperii. Cam asa este si acest Papa: superb si totusi ingrozitor.

E un film care prezinta mai grosolan decat altele dualitatea fiintei umane. Suntem si buni, si rai. In acelasi timp suntem parinti intelegatori si iubitori cand petrecem o zi frumoasa cu copiii, dar si nepasatori si absenti cand ne scufundam seara in ecranele telefoanelor si scrollam. In aceeasi zi. Suntem parteneri de vis, atenti si empatici, cand avem noi chef, dar si apatici sau mincinosi cand pur si simplu abandonam lupta. Vrem sa fim independenti si liberi, dar ne lasam manati de ipohondrie sau pasiunile pentru tutun sau alcool si luam decizii ciudate. Mergem la sala si totusi mancam dulciuri, chiulim de la cursuri pe care noi insine vrem sa le facem, nu dormim in noptile in care vrem sa ne odihnim pentru ca stim ca ne asteapta o zi grea.

Eu ma simt si tanara si batrana, am chef sa ma distrez si totodata vreau sa ma inchid intr-o camera si sa arunc cheia, vreau sa fiu mama si totusi as vrea sa fiu doar fiica, sunt extenuata, dar am energie. Sunt wow si sunt praf.

Tu?

 

Sursa foto Jude Law: Shutterstock

You Might Also Like

1 Comment

  • Reply
    Andreea
    12/12/2016 at 1:05 PM

    Si eu sunt cam la fel. Plus ca,de fiecare data cand vad sau revad un film cu Jude Law, deci de fiecare data, il visez toaaaaaaaata noaptea pe Law. Fara exceptie…..:)

  • Leave a Reply