GANDIM

Am candidat si am castigat alegerile

Am candidat. Nu stiam exact in ce ma bag, dar instinctul mi-a spus ca mi se potriveste. Parea mai multa munca decat rasplata, dar am simtit ca merita. Am candidat si am castigat. Penultima pe lista. A fost cea mai importanta lectie din viata mea.

Era anul 1997, acum 19 ani. Aveam 13 ani si se organizau alegeri pentru consiliul local al copiilor in scoala mea, nr. 56, numita si “Jose Marti”, scoala de langa ProTV, unde urma sa lucrez fix 10 ani mai trarziu.

Eu cred ca ar trebui sa cititi pana la capat. Mie asta mi-a schimbat viata si poate ca si textul asta o sa va schimbe voua viziunea.

Cand niste voluntari stundenti au venit in scoala mea si au zis ca vor organiza alegeri si ca oricine se poate inscrie, poate face campanie electorala sau ca oricine poate face parte din Birouul Electoral Central mi s-a parut fabulos. M-am inscris. Mi-am facut slogan: “Votati luxul, votati Retea!“. Aveam platforma electorala: principala mea promisiune era ca vom folosi din nou bazinul de inot al scolii (pe care in urmatorul an scoala l-a dat in chirie lui Adrian Sarbu, vecinul nostru, care l-a acoperit si l-a facut parcare pentru ProTV). Mi-am printat fluturasi facuti de mine in Paint pe pretiosul meu 486 de acasa. Am fost aleasa de colegii mei. Am avut un mandat de 2 ani in care am facut proiecte cu colegii mei din celelalte scoli din sectorul 2: am renovat o scoala, am rugat elevii sa participe la curatarea parcurilor din sector (strans gunoaie), am facut o harta a poluarii din sector pe care am prezentat-o primariei, am strans bani si jucarii pentru o casa de copii.

Alegerile erau organizate de o organizatie nonguvernamentala, Master Forum. Organizatia avea un proiect numit Pal-TIN (“Participarea  TINerilor la Administrarea Locala”) dupa un model pe care unii membrii fondatori il vazusera in Franta. Acolo, tinerii alesi (in scoli, dar si in licee) vorbeau cu colegii lor si aflau ce isi doresc ei (sa zicem un parc de role sau renovarea unei scoli), apoi mergeau in sedintele consiliului local al adultilor si sustineau proiectul  ca sa obtina bani si il transformau in realitate. Ca adulti, tinerii care participau la acest proiect, cat si parintii lor aveau un spirit civic nemaipomenit. Intelegeau ce important este sa te implici, sa stii ce vrei, sa ceri, sa te lupti pentru ideile tale. In Romania, proiectul a fost la fel doar ca tinerii nu erau atat de sustinuti de adulti si atunci faceau fundraising. Singuri strangeau bani. Pare incredibil, dar mai mult de 100 de consilii au fost alese si au facut lucruri extraorinare in tara.

Ca sa strangem bani, noi realizam un dosar de sponsorizare cu ajutorul voluntarilor studenti si mergeam din magazin in magazin, in sectorul 2, si le povesteam ce vrem sa facem. In timpul nostru liber. Dupa scoala, in weekend si in vacante. Nu o sa uit cum am intrat in magazinele din zona Obor unde se gasesc electrice si vopsea si pensule si patronul nu m-a crezut cand i-am spus ca o sa renovam una din cele mai vechi scoli din sector. “Cati ani ai?” m-a intrebat pe mine, cea mai curajoasa si mai vorbareata din grupul de 3 consilieri. “14 ani”. Ne-a dat vopsea din magazinul lui. Noi si voluntari din asociatie am vopsit gardul scolii, terenul de baschet si am zugravit in interiorul scolii.

Cand mi-am terminat mandatul am ramas voluntar in asociatie. Cand aveam 16 ani mergeam in liceele din sectorul 5 ca sa conving liceeni sa candideze. Apoi am ramas ca trainer in asociatie pentru ca toti copiii si tinerii alesi in tara trebuiau sa invete dupa alegeri cum sa scrie un proiect, sa faca un dosar de sponsorizare, sa evalueze un proiect, sa isi faca planificare strategica. Mi-am petrecut toate vacantele si chiar si banii de buzunar din adolescenta ca sa organizez evenimente, ca sa conving consilieri adulti sa consulte tinerii cand iau decizii, ca sa invat copii si tineri ca niciodata nu esti prea mic ca sa ceri ce vrei, ca esti cetatean din nastere, ca ai drepturi si responsabilitati. Am organizat conferinte, am facut proiecte cu parteneri din Europa, am depasit multe asteptari.

Toti cei care au avut legatura cu Pal-TIN, ca voluntari, consilieri, parinti sau prieteni ai celor din proiect au ramas convinsi ca schimbarea incepe cu sine. Eu am invatat astfel ca sunt in stare sa mut muntii din loc.

Asociatia de care va spun a fost fondata de o mana de oameni extraordinari, iar unul din ei a fost Ion Olteanu. Un optimist care s-a stins din viata acum 6 ani, la varsta de 56 de ani. Si-a dedicat ultimii 20 de ani sectorului neguvernamental, iar unul din proiectele sale de suflet a fost Pal-TIN. Ion Olteanu a schimbat oameni. Unii se plang ca tinerii nu au iesit la vot la ultimele alegeri parlamentare. Eu va spun ca dintre cei care au iesit, multi au fost atinsi de “microbul Pal-TIN”, cum il numeam noi, cei vechi, datorita lui Ion Olteanu. Despre el puteti citi mai multe aici, in articolul de adio scris chiar de mine in Hotnews, ca un mesaj intr-o sticla trimisa in ocean, ca alti paltinisti sa afle, daca nu stiau deja, vestea trista si sa il poata comemora. Unul din comentariile lasate la articol, am observat chiar in 2010, este de la Dacian Ciolos, comisar european pe vremea aceea, un om care il cunoscuse si il aprecia pe Ion Olteanu.

Cand Dacian Ciolos a devenit premier, dupa Colectiv, in 2015, mi-am adus aminte imediat despre acel comentariu. Din urmatorul guvern, cel care a avut un mandat prea scurt si preda stafeta acum la PSD, au facut parte si paltinisti. Se pot spune multe despre guvernare, dar nu cred ca vreodata au mai fost in functii de decizie oameni cu spirit civic atat de dezvoltat si cu experienta atat de vasta in domeniile lor. Visul Pal-TIN s-a implinit.

 

Pe 11 decembrie voiam sa fiu observator. Am si scris despre asta, despre Fiecare Vot.  Pana la urma nu am mai fost, m-am uitat frustrata la televizor si am postat pe Facebook. Nu avea cine sa stea acasa cu copilul in weekend, ce sa fac? Nu am gasit nicio solutie, asa ca am fost mama activista, nu observator. Am votat si am incercat sa conving oameni sa iasa la vot.

Ceea ce am invatat din Pal-TIN insa este ca treaba noastra nu incepe si nu se termina in ziua alegerilor. Ca fiecare zi conteaza, la fel cum fiecare vot conteaza. Faceti tot ce puteti, cautati alesii, candidati, scrieti, intrebati, protestati.

E o lupta care nu se termina niciodata.

 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply