Mai tineti minte cand parintii ne cumparau geaca si adidasi cu doua numere mai mari, ca sa ne fie bune si la anul? Tot timpul, alegerile erau intre gri si negru, ca sa tina la tavaleala! Bunica era stilista mea: uneori ma imbraca si cu doua perechi de pantaloni una peste alta, ca sa nu inghet. Desi amintirea acestor momente ne amuza, cu totii ne ascundem fotografiile din copilarie. Hainele aveau doar rol functional si nu ne reprezentau.
Pentru mine, intotdeauna hainele preferate si despre care credeam ca imi poarta noroc erau cele deosebite, primite din strainatate, cum la noi nu se gaseau pe vremea aceea: puneam pe mine o rochita sau o geaca “buna”, a nu se intelege in culoare neon sau cu sclipici, doar “buna”, si eram altfel decat toata armata de copii de la bloc.
Desi cei mici nu cer, imi dau seama ca au aceleasi nevoi sa se exprime si ca, daca ii educam, vor aprecia mereu calitatea in orice, fie ca e vorba de un lucru simplu, ca o tesatura sau o croiala a unei bluze, pana la lucruri complexe, cum ar fi calitatea oamenilor care ii inconjoara.
Nici un copil nu e prea mic pentru a-si exprima preferintele. Din momentul in care fetita mea s-a nascut, am inceput sa observ. Sa o cunosc. Ii placea sa stau intr-un fel anume cand o tineam in brate sau cand o alaptam. Prefera un anumit fond sonor, anumite piese muzicale si anumite voci. Nu ii placea sa fie foarte cald in casa si sa fie prea gros imbracata. Ii placea ploaia, dar nu ii placea zapada. Prefera anumite texturi si anumite culori: voia paturica albastra, incerca sa se imbrace singura cu puloverul gri cu guler inalt, plangea cand incercam sa ii pun anumite body-uri.
In viziunea parintilor nostri, crescuti cu alte posibilitati si alta filosofie de viata, acestea sunt “prostii”, dar noi cei crescuti dupa Revolutie intelegem si respectam unicitatea asa cum trebuie. Orice “uniforma”, fie ca e vorba de “asa trebuie sa te joci”, “asa trebuie sa te imbraci” sau “astea sunt culori pentru fetite si astea pentru baietei” dauneaza grav creativitatii si… fericirii.
Asa ca eu m-am hotarat sa ii incurajez fetitei mele orice expresie a personalitatii, inclusiv vestimentar. Am cautat mult pana sa gasesc piese speciale, care sa fie gandite pentru copilul din 2016. Pe multe le gasesc la Mr Pich, cel mai nou si cel mai funky magazin online destinat modei copiilor. La Mr Pich este Bangbang Copenhagen, un brand danez creat in 2008 de doi designeri cu o viziune superba asupra copilariei. Hainele par destinate unor supereroi prescolari, sunt jucause, colorate, surprinzatoare, adaptate siluetei lor ca sa se miste usor. Alt brand de acolo pe care il ador este NUNUNU, din Israel. Filosofia brandului pe care o puteti citi pe site-ul lor este ca si copiii au nevoie, ca si noi adultii, de comfort, calitate si design. Propunerea lor este un stil minimalist pe care din ce in ce mai multi romani il apreciaza. Tot la Mr Pich avem si Gosoaky, un brand olandez care face pelerine de ploaie superbe. Magazinul gazduieste si alte branduri pe care iubitorii de frumos le vor adora.
Eu ma bucur ca traiesc vremuri in care multi adulti isi aleg hainele folosindu-si mintea, nu doar portofelul, constienti de felul in care ele iti pot schimba starea si pot influenta parerea altora despre tine. Acesti adulti care au cultura frumosului isi pot creste si copiii cu acelasi mindset, ca fiecare detaliu conteaza si ca nu “merge si asa”. Si as zice ca e culmea ipocriziei sa spui ca nu conteaza hainele cand tu insuti/insati intelegi tendintele, le urmaresti si te imbraci cu gust. Asa cum eu am piese statement, si copilul meu merita asta.
3 Comments
Copila blonda
29/09/2016 at 9:50 AMAcolo esti tu in poza? 🙂
andressa
29/09/2016 at 9:54 AMSeamana, nu? 🙂 Nu sunt eu, nu.
Hop
30/09/2016 at 3:47 AM“Desi amintirea acestor momente ne amuza, cu totii ne ascundem fotografiile din copilarie. Hainele aveau doar rol functional si nu ne reprezentau.” Really?! 🙂 Inteleg ca e text publicitar, insa fa un check inainte sa publici lucruri de genul asta pentru ca te discreditezi. De fapt intreaga postare e presarata cu afirmatii foarte questionable (ca sa nu spun dubioase) desi ideea din spatele ei e una foarte simpla – si copii au preferinte. Modul in care ai decis sa exprimi asta lasa mult, mult, de dorit.