Pe 4 mai 1984, o doamna insarcinata a venit la control la ginecolog. Medicul ei era obosit, tocmai se nascuse, dupa un travaliu lung si obositor, o fetita pe care urma sa o boteze. Eu ma nascusem, iar doamna care venise la nasul meu era mama prietenei mele din copilarie, Mihaela. De altfel, si pe mine ma cheama si Mihaela.
Am devenit colege in clasa intai. Atunci ne-am imprietenit. In clasa a cincea, cand unii din clasa am hotarat sa mergem la clase cu predare intensiva la matematica sau engleza, eu si Mihaela am dat examen de intrare la cea bilingva. Am luat amandoua 10, singurele din clasa care ramaneau colege, admise cu aceeasi nota. Ani mai tarziu, petreceam impreuna, apoi ne casatoream, in acelasi an, apoi faceam fetite (numele lor au aceleasi initiale) si sper ca si ele sa aiba vietile legate de un fir invizibil.
Am aceasta credinta neobisnuita. Ca nimeni nu se intalneste intamplator. Ca toti avem ceva karmic de rezolvat. Coincidentele sunt modul prin care universul ne comunica ceva, ca suntem pe drumul cel bun, dupa cum zicea scriitorul Simon Van Booy. Trebuie doar sa ai mintea si sufletul deschise, sa iti dai seama daca omul intalnit e cel de la care vei invata ceva ce iti va schimba viata, daca e cel care iti va recomanda o carte care te va zgudui, daca e urmatorul tau prieten sau mentor.
Totusi statistica nu e de partea mea. Daca stiti Problema Zilelor de Nastere, atunci probabil radeti deja de naivitatea mea. Ea spune ca exista o sansa de 50% ca intr-un grup de 23 de persoane sa fie doua cu aceeasi zi de nastere. Si chiar de 99,9%, cand sunt 70. Accesati linkul de mai sus daca va pasioneaza matematica si in mod special probabilitatile. Mie mi-a placut de cand eram in liceu, mi se parea ca e modul prin care puteai demonstra magia intalnirii unei persoane cu care ai ceva in comun. Aproape ca prietenia sau dragostea.
Intr-o zi m-am hotarat sa scriu pe acest blog. Sa va cunosc pe multi dintre voi, daca cititi acest text. Coincidenta? Vom vedea.
Andrei Plesu a scris un text pe tema coincidentelor care m-a atins. Vi-l recomand. Il puteti citi aici.
2 Comments
Elena
28/05/2016 at 5:06 PMNimic nu este intamplator. Cu toate ca zicem, din intamplare am ajuns pe siteul tau si am inceput sa citesc. Nu cred ca intamplarea a facut sa imi placa ce citesc. Exisat afinitati si o atractie invizibila intre oameni. Si nu, nu se numeste statistica!
Andreea
06/09/2017 at 11:02 AMMa numesc Andreea, sunt nascuta pe 4 mai si am avut o sora pe nume Mihaela. Tocmai am citit acest articol azi cand am dat peste blog-ul tau, sarind din alte blog-uri romanesti – si acestea doar de curand gasite de mine. Nu traiesc in Romania si aproape ca nu mai am niciun contact cu tara de mult timp. Cautam ceva sa citesc online la servici, inainte sa ma apuc de treaba si asa am dat peste blog-ul tau, fiind atrasa de numele Andreea. In Romania, in familia mea, in cercurile de prieteni, la scoala, la servici, am fost intotdeauna singura numita Andreea. Cand m-am angajat intr-o multinationala seful meu era aproape convins ca ca mi-am scris numele gresit pe CV cu doi de “e”. O parte buna din timp am lucrat cu clienti italieni care erau si ei convinsi ca sunt de fapt barbat, dupa nume si da, probabil am apasat din greseala din nou pe un “e” cand ma semnam la final de email. Sincer, nu mi-am imaginat vreodata ca acest nume cu ortografia romana tipica, imi va da atata bataie de cap in afara Romaniei.
Iar dupa ani de zile, mai citind stiri din Romania am vazut ca sunt nenumarate vedete si artiste cunoscute acum cu numele Andreea – ceva ce pt experienta mea fiind crescuta in anii 80-90 ar fi fost aproape exotic sa mai intalnesc o fata cu acelasi nume. Pe “vremea mea” la moda era Madalina – erau vreo 3 doar in clasa mea de generala.
Dar … acesta sa fie destinul … nu?!