CUMPARAM

Putina organizare

Asa cum copiii ii scriu lui Mos Craciun, asa ar trebui sa procedeze si adultii cu amicii lor. Vrei sterilizator de biberoane? Pui pe lista. Vrei o geanta sau un abonament la sala? Pui pe lista. Sau o lista cu linkuri. La un link la un magazin: “uite, de aici vreau cadou”. Pentru ca nimic nu e mai trist decat sa faci un cadou inutil, neinspirat. Sufar si acum pentru fiecare esarfa daruita si uitata intr-un colt, fiecare carte facuta cadou si ramasa necitita, fiecare voucher nefolosit…

Astept cu nerabdare sa se schimbe la un moment dat conceptia potrivit careia e rusinos sa spui ce vrei, sa negi ca ai vrea cadouri si sa ajungi sa primesti cu zambetul pe buze pijamale si papuci de ziua ta, desi visai la bilete la un concert, culmea!, mai ieftine sau mai usor de gasit decat pijamaua din matase cu buline. Si nuntile ar avea un mare punct tare daca familia si prietenii ar putea sa faca un cadou potrivit si n-ar da lumea numai bani. Hai, recunoasteti! Nu vi s-a intamplat sa primiti un aspirator, cand visati la un ceas minunat? Sau sa primiti mai multe bratari… la fel? Eh, ce sa-i faci? Apreciezi gestul si stii ca nu avea cum sa-ti citeasca cineva gandurile si nici pe ale altora la fel de bine intentionati.

Ma scoate din minti pudibonderia de tip, vai, dar nu, insist, dar nu e cazul, nu primesc, nu imi doresc nimic. (“Of, ce-as vrea bocanci ca o sa inghet in noiembrie in Amsterdam…”) Ce ti-e teama ca e ca si cum ai cere.  Eu zic ca daca te intreaba cineva inseamna ca intentia exista. Asa ca poti face lucrurile mai simple si mai elegante. Wishlist. Exista demult o aplicatie parca sau un fel de retea sociala bazata pe liste de dorinte si obiective personale. Faceai liste pe termen scurt, mediu si lung si din cand in cand bifai din ele: ce ti-ai cumparat sau ai primit, ce ai reusit (participare la maraton, de exemplu, sa iei lectii de balet sau sa slabesti 2kg etc). Prietenii vedeau, impartaseau, te incurajau sau iti cumparau cadoul potrivit. De vis! Nici nu stiu cum se numea oricum, la vrea aceea nu mi s-a parut interesanta, nici nu mi-am facut cont, doar m-am uitat la altii, niste necunoscuti.

Apropo de chestia asta, mai corect mi s-a parut cand am participat la un baby shower acum mai multi ani si tipa avea o lista de produse pe care nu si le cumparase inca, dar de care avea nevoie. Cel mai tare cadou pe care l-am facut probabil. A fost oarecum o surpriza pentru ea, in sensul ca lista exista pe net, dar ea nu stia ca prietenele o vor… da gata. S-a bucurat cu adevarat.

Nu zic nu, surprizele au farmecul lor. Am amintiri senzationale cu pregatirile unor surprize sau chiar petreceri surpriza, dar si cu sentimentul magic de a deschide un cadou absolut neasteptat, numai ca, sincer, asemenea evenimente sunt legate mereu de persoane foarte apropiate. Ce te faci cu toti ceilalti, prieteni sau colegi sau rude? Nu poti sa ii surprinzi pe toti, oricat ai incerca. Firea mea pragmatica ma face sa gandesc altfel: pe cei mai apropiati ii cunosti destul de bine incat sa gasesti un mod de a-i surprinde, iar pentru cei pe care vrei sa ii bucuri, dar nu esti deloc inspirat… ai nevoie de o lista de dorinte. Sau macar un hint: sa fie o bijuterie sau o jucarie de la Noriel, sa fie neaparat cu Minions sau cu Star Wars… =))

 

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply
    Tudor
    02/10/2015 at 11:49 PM

    Noroc cu Noriel ca mai scrii si tu 🙂 desi pe bune, începe mai bine alt blog underground, poate revine stilul acela.. 😉

    • Reply
      andressa
      05/10/2015 at 4:55 PM

      @Tudor:
      Sa stii ca da, noroc eu ei. Chiar prind gustul.
      Ce blog sa mai lansez?! Daca as avea timpul necesar, as face alte 15 lucruri inainte de a scrie. Am cu totul alte prioritati.
      Altfel, voi ce mai faceti?

    Leave a Reply

    %d bloggers like this: