Hai sa vorbim despre vreme. Sau despre privatizarea CFR. Sau despre republicani.La dracu, hai sa vorbim despre Bianca! Orice, dar hai sa mai schimbam subiectul!
Nu ca n-as fi absolut indragostita de fii-mea, dar nu vorbesc decat cu ea ziua, daca bu-bu-bu-bu se poate numi vorbit, iar seara, cand apar maica-mea sau sotul, nu am cu cine sa vorbesc, ca ei vor doar despre ea sa auda! Ce a facut, cat si cand a mancat, cat a ras, cate scutece a murdarit… Si cand incerc si eu sa bag o fraza despre altceva, ea mi-e intrerupta la jumatate. “Vaaaaai, dar uite cum isi tine manuta!”
Nu e de mirare ca mamele o cam iau razna in primele luni. Dupa ce ca nu prea dormim, nici nu prea vorbim. Cred ca starea se numeste “cabbage brain”. Nu mai stii pe ce data esti, nu mai urmaresti stiri, nu mai vorbesti cu nimeni… Normal ca ajung forumurile de mamici singurele canale de eliberare a frustrarilor. Mie, ca sa va fiu sincera, mi-e si teama de multe mamici. Atat de agresive sunt cand isi expun parerile pro sau contra vaccinuri, tehnici de adormire a copilului, alaptare sau nastere, ca mi-e ca daca le contrazic vor afla unde locuiesc si ma vor ataca fara mila cu triciclete si carucioare.
Bai, si am acumulat atatea pareri si sunt atat de nevorbita! =)) Dar nici pe blog nu pot sa ma manifest pentru ca n-am timp sa deschid computerul deloc! Scriu de obicei de pe telefon, ceea ce imi cam taie entuziasmul, iar pe laptop scriu seara, pe fuga, atunci cand nu mai sunt singura cu Bestia.
Doamne, cineva sa-mi ia cardurile sau sa-mi taie Internetul pana nu fac ceva ce voi regreta. Azi era sa comand online 2 perechi de pantofi (se poate si de pe telefon, da!) si nu m-as fi oprit acolo! Mi-am revenit, dar nu pentru mult timp…
8 Comments
Maldita
11/10/2013 at 8:24 AMMaternitatea inca e o nebuloasa pentru mine. Imi plac copiii, nu toti, e drept, dar aia care-mi plac pot face orice din mine. Imi doresc copii “la un moment dat”. Doar ca acest “moment dat” e foarte mobil in timp. La 20 era la 25, la 25 era la 30, iar acum, la 30, stiu ca n-o mai pot amana pana la 35, dar parca nici nu ma simt pregatita sa-mi dedic complet viata unei alte fiinte. Stiu ca suna egoist, dar ca sa faci un copil ar trebui sa fii convinsa ca asta iti doresti atunci, si nu peste 2-3 ani, nu?
andressa
11/10/2013 at 3:44 PMMaldita,
E o treaba complicata cu maternitatea. Pe de o parte nu esti niciodata pregatit cu adevarat pentru asta, dar pe de alta parte trebuie sa vina atunci cand esti langa cineva anume (numai timpul demonstreaza daca ai ales corect) si cand te simti intr-un anumit fel (daca esti insuficient de matura, cred ca va suferi relatia ta cu copilul). Eu mi-as fi dorit sa fac un copil de cand aveam 23 de ani, dar nu aveam partenerul ideal si nici viata mea nu era inca “acolo” (casa, slujba..). Iata ca la 29 de ani am reusit! Cred ca orice varsta e buna pentru asta (si 35 sau 40), daca atunci ai in viata ta pe cine trebuie (sa cresti un copil cu cineva e foaaarteee complicat). Sigur ca toti ne dorim sa fim mame tinere, sa avem 40 de ani cand fiica/fiul e deja in facultate, dar pana la urma, e ok sa ai si 50 si 60 de ani, daca asa s-au aranjat lucrurile in viata noastra. Nu poti sa grabesti asta. 🙂 eu iti doresc sa vina copilul atunci cand trebuie, sa nu ai niciun regret.
muti
11/10/2013 at 8:36 AMHai tu fata. Da-ti frau liber imaginatiei si treci pe shopping serios. Doar asa mai reusesti si tu sa te descarci putin.
De vorbit poti sa vorbesti la telefon cu 2-3 pretene mai vorbarete, dar le spui din start – “sunt nevorbita si am chef sa vorbesc, asa ca va rog sa nu ma intrerupeti” :).
Lasa ca vor trece aceste momente si iti va fi dor sa te plictisesti din nou.
In inchiereie iti doresc multa pace si liniste sufleteasca.
Mihaela G
11/10/2013 at 3:14 PMDraga mea,
Te urmaresc de ani de zile…de cand plecai cu Erasmus, eu cu Comenius, dupa ne-am casatorit in aceeasi perioada….
Noi vrem sa facem o “Bestie” la anul…si fix temerile despre care vbesti tu, fie si putin, pe mine ma ingrozesc!!
REZISTA!!! …Maine poate fi mai rau! 🙂
Maldita
11/10/2013 at 3:48 PMPe omul ala cu care vreau sa cresc copii il am, doar ca nu vreau sa-i cresc acum. It’s not him, it’s me! Ma duc sa-mi vars nervii pe o gutuie.
ioana
13/10/2013 at 6:57 PM+1 din partea mea. exact asa ma simt. mai am noroc ca la mine vin socrii o data pe luna si prietene cam la o sapt, ca eu nici cu mama nu pot sa vb decat pe skype. Si uneori e asa singura viata in lumea mea in care sunt singura care vb romaneste cu accent de bebe
Stefan
14/10/2013 at 3:38 AMhai sa vorbim despre un film “No se Aceptan Devoluciones”
Stefan
24/10/2013 at 2:50 PMGata sa vorbi despre “No se Aceptan Devoluciones” ?