in curand, in lumea asta: andressa jr!

Yeap, sunt gravida. Am depasit deja 5 luni si totul merge conform planului. Analizele sunt bune, burta creste, greutatea… not so much (din fericire!), lista de nume e in lucru…

Poate ca ati observat ca din toamna am cam lipsit din peisaj: am hibernat, de nevoie.

N-am scris despre asta pana acum pentru ca am avut… sentimente amestecate, cum ar spune englezul. La inceput, in toamna, cand abia aflasem ca am reusit sa raman insarcinata, am vrut sa strig in gura mare, sa scriu pe toate gardurile, dar tocmai atunci lucrurile erau incerte, asa ca a trebuit sa tac pana cand am trecut cu bine de primele 3 luni. Apoi, desi puteam sa ma laud cu bebelusul meu, eram prea obisnuita cu tacerea si am decis sa spunem doar celor apropiati. Mai ales pentru ca astfel ca ma feream de oameni bine intentionati care ma sufocau si ma sacaiau cu sfaturi.

Acum am revenit la sentimente mai bune, mai ales ca burta mea e vizibila si nu mai pot sa ascund… “stirea”. 🙂

Va rog sa nu ma intrebati cum o sa nasc si de ce, ca nici eu nu va intreb pe voi cand va faceti urmatoarea colonoscopie sau urmatorul control oftalmologic. Fiecare cu treaba lui! =)) Si asa a trebuit sa ma obisnuiesc sa fiu mangaiata ca Vasilica, mielul care aduce noroc. Burtica e un magnet pentru maini, se pare, iar eu trebuie sa zambesc de cate ori cineva ma atinge, desi imi vine sa ii trag o poseta peste ceafa. Poate ca par nebuna, dar asa sunt eu: nu imi vine sa ma pup pe obraji cu toata lumea si nici sa ma mangai pe abdomen cu oameni carora nu le stiu nici numele de familie.

Viata mea s-a schimbat un pic in ultimele luni, dar nu radical. Am dormit mai mult si am fost mai atenta sa nu racesc. In loc sa termin “Crima si pedeapsa”, inceputa in septembrie, cand imi doream, dar nu stiam ca o sa raman gravida imediat, am trecut la volume despre sarcina si bebelusi, singurele pe care am avut rabdare sa le mai rasfoiesc in ultimul timp. (Promit sa termin si Crima si pedeapsa. Mai am jumate din ultimul volum!!)

Ma plimb pe afara cat de des pot, indiferent cum e vremea. Asta ma scuteste de migrene si ma relaxeaza. La inceput, am vrut sa imi iau casti ca sa ascult muzica pe strada sau sa dau telefoane in timp ce dau ture de parc sau de cartier, dar pana la urma am ajuns la concluzia ca a ma plimba cu gandurile mele (eventual cu ale mele si ale Testosului daca isi taraste carapacea si vine cu mine), este mult mai odihnitor si mai placut. Pe langa plimbari, evit mai mult decat de obicei localurile de fumatori. Intotdeauna m-a deranjat fumul (si mai ales m-a enervat faptul ca parul si hainele imi miros insuportabil cand plec dintr-un astfel de loc), dar acum am pe constiinta inca o persoana deranjata de fum.

In rest, viata mea e ca de obicei. Ma duc la serviciu, ies in oras, ma duc la cumparaturi, gatesc de placere… Si uneori plang de frica! =)) Faptul ca am in burtica un copilas care ma loveste, care in curand o sa planga in casa si apoi, tot curand, imi va spune “mama”, ma sperie de moarte. Nu ca nu as fi vrut asta, dar ma simt ca atunci cand ma urc intr-un roller-coaster. Vreau sa ma dau, platesc biletul, abia astept sa simt adrenalina, dar asta nu inseamna ca nu am si emotii si ca nu urlu de-mi scuip plamanii cand cad in gol! Acum 2 zile am cam adormit plangand – plangeam usor oricum, iar de cand sunt gravida… plang foarte usor – pentru ca nu-mi venea sa cred ce mi se intampla.

Uneori insa uit ca sunt gravida. Ma port ca de obicei, iar asta e o mare prostie. Ieri am fost atat de ocupata incat nici nu am mancat, nu am baut apa si nu am stat jos cu orele. La sfarsitul zilei ma simteam de parca m-ar fi lovit un tren. Noroc ca mi-a dat un sut aia mica si mi-a adus aminte ca are si ea nevoile ei.

Cam atat despre asta. Acum sper sa nu primesc numai sfaturi nedorite si intrebari despre nastere, epiziotomie, greturi si balonari. =)) Eu nu sunt sarcina mea. Adica pot vorbi despre multe alte lucruri in afara de bebelusul meu si am aceeasi pretentie de la interlocutorii mei. Pana una alta, daca ma vedeti cu burtica, sa stiti ca nu am inghitit o minge de baschet. Pana in iunie, e un om acolo!