Din ce in ce mai des aud ca oamenii isi iau un an de pauza. Un an sabatic. S-au saturat de program fix si, cu banii stransi in perioada in care nu au avut timp de viata sociala, pleaca pe o insula exotica. Sigur, nimeni nu-si ia un an sabatic la Dorohoi. Sau la Simleul Silvaniei. E musai ca locul sa fie sexy si cu ceva soare. Un fel de Vama Veche care tine mai tot anul. Si e ceva mai ieftin (din ce am auzit, Vama Veche pentru noi e acum Mamaia Doi).
Si stiti ce e ciudat? Ca oamenii isi iau pauza dupa 5 ani de munca. Sau dupa 3 ani. Cel mai tare e cand isi iau un an sabatic dupa un an de munca! =)) Am auzit-o si pe asta. Desigur, in aceste cazuri, nu pe economii pleaca oamenii in jurul lumii, ca n-au avut timp sa stranga, ci pe banii parintilor. Care nu isi iau un un sabatic. Ca doar au de cotizat la copil.
Bai, nene, nu ca m-as plange sau ca m-as da exemplu, dar eu muncesc cam 14 ore pe zi. In fiecare zi. Si in weekenduri adesea. Si stiti ce? Nu am nevoie de o pauza. De fapt, nu cred ca merit o pauza. I’m just getting started.
Mama mea are dublul varstei mele si o vechime de munca mai mare decat mine si n-am auzit-o niciodata ca ar vrea sa plece in lume. Ma rog, de fapt a avut momentele ei, dar niciodata nu si-a facut bagajul. Niciunul din modelele mele in viata nu s-a luat rucsacul si a plecat in lume lasand totul in urma pentru macar cateva luni. Cei de la care “fur meserie”, muncesc cu placere si fac din putinul timp liber pe care il au tot ce se poate cu familia si prietenii. (Cu toate astea, il admir si pe Bradut Florescu pentru curajul lui si, desi nu il cunosc personal, cred ca este foarte tare. Numai ca nu as putea sa fac ce a facut el!)
Nu cred ca trebuie sa fiu diagnosticata cu o boala ca dependenta de munca; ma uit si eu la ceas, ca tot omul, si vreau sa ajung mai repede acasa cand sunt la birou. Numai ca, daca trag linia, munca imi da un anumit ritm, ma provoaca, imi satisface nevoia de competitivitate si da confirmari (ca sunt tare, in general). Am un concediu baban vara, recunosc! Si mi-e suficient sa o iau de la capat. Ba chiar abia astept sa o iau de la capat, de obicei. Daca nu muncesc, sunt mereu obosita. Sunt ciudata?
In orice caz, inteleg nevoia unei pauza. Dar sa o meriti. Si daca nu vrei decat pauze, inseamna ca esti lenes, nu boem si “necorporatist”.
20 Comments
Kroo
18/09/2012 at 7:51 AMAdica lucrezi de la 8 am la 10 pm (de multe ori si in weekend) si asta ti se pare normal. Esti scalvul perfect? 🙂
andressa
18/09/2012 at 8:14 PM@Kroo:
Cam asa ceva. Dar fac multe lucruri care imi plac si imbin utilul cu placutul. Nu se simte asa de rau cum pare 🙂
Ana
18/09/2012 at 12:22 PMAi și n-ai dreptate. Cine își ia un an de pauză după unul de muncă așa în lene și-n virtutea interției nu se cheamă că-și iau un an sabatic. Dar, cine a băgat 6 ani de muncă la putere maximă, cred că dacă nu și-l ia se cam duce pe câmpii. Btw, ăsta e anul sabatic, al șaptelea, deci 6 de muncă și unul de pauză.
În momentul de față, 70% din săptămânile mele arată așa:
Luni la 4:45 mă trezesc, la 7 decolează avionul, peste 2 ore aterizez, urmează 2 ore cu mașina până la birou. Apoi încep ziua de lucru, ședințe peste ședințe cu oameni din toată compania, fiecare vrea câte ceva, avem doar câte o oră în care să ne înțelegem. La 18 (19 ora României) se termină ședințele și apuc să îmi pun ordine în tot ce am discutat și să răspund la mailuri. Pe la 8 jumate seara îmi dau seama că trebuie să fug să mănânc că la ei se închide bucătăria oricărui restaurant la 9. După cină, o bere și discutat alte lucruri cu colegii ajung la hotel la 10 jumate – 11 și mă culc.
Marți se desfășoară la fel începând cu ora 8 și prima ședință. La 6 plec direct de la birou spre aeroport, la 9 am avion către celălalt birou, la care ajung puțin după ora 12.
Următoarele 2 zile din biroul de acolo se repetă în mod similar. Joi seară ajung acasă la 12:30-1:30, în funcție de conexiunile pe care le am. Vineri ajung mai târziu la birou și încerc să pun lucrurile în ordine și să discut cu cei din biroul de aici, să fac lucrurile să meargă mai departe.
Călătoresc de fiecare dată pe fugă, nu pot să stau de fiecare dată în aeroport câte două ore dacă vreau să se întâmple lucrurile într-un ritm bun. Doar cu bagaj de mână, cu căștile mereu în urechi să mai sun pe cineva să-l lămuresc în privința a ce trebuie făcut.
Printre toate astea încerc să păstrez situația echilibrată și acasă cu my significant other, să ies și la alergat (oriunde m-aș afla), să mai ieșim și din București în weekend și să mai facem si alte lucruri care ne plac dacă se poate.
Vacanță am doar câte maxim 10 zile – 2 săptămâni și asta doar în perioadele mai lejere, căci nu pot să las echipa cu care lucrez mai mult timp de izbeliște, și așa afectează foarte mult performanța. Dacă mă simt rău intr-o duminică, iau un pumn de medicamente, să amân problema.
Firma e foarte ok, îmi place foarte mult ce fac. S-ar mai angaja câțiva ca mine ca să se mai relaxeze lucrurile, dar sunt greu de găsit oamenii care să accepte și reziste ritmului. Da, când fac 6 ani d’ăștia, cred că voi merita anul meu sabatic în Thailanda.
Acum eu de fapt intrasem să văd ce ai mai făcut cu apartIKEA-ul, dar mi-au căzut ochii pe postul ăsta și m-am aprins nițel. Îmi cer scuze 🙂
Alina
18/09/2012 at 9:39 PMAna, de curiozitate: lucrezi in companie de consultanta? Daca nu, in ce domeniu lucrezi?
Alina
18/09/2012 at 9:42 PMGraba strica treaba. Am vrut sa scriu “in consulting”, apoi m-am gandit sa scriu corect romaneste (chiar daca fara diactritice) “intr-o companie de consultanta” si a iesit “in companie de consultanta” 😀
andressa
19/09/2012 at 8:59 AMAlina,
Lucrez in televiziune.
Ana
19/09/2012 at 10:04 AM@Alina, nu, lucrez în IT, companie care produce software, Program Manager în departamentul de Marketing. Dar, specificul și ritmul despre care vorbesc e dat de împărțirea departamentelor cu care lucrez constant în trei locații (slavă domnului că-s toate în Europa :)). În companiile de consultanță cred că e un pic mai “rău”, că schimbi mereu oamenii cu care lucrezi, ceea ce la mine nu e valabil decât într-o mai mică măsură.
Raluca
19/09/2012 at 10:56 AMPoate esti unul din oamenii norocosi care face exact jobul pe care si-l doreste. Eu personal nu cred ca toti oamenii de pe planeta asta sunt platiti ca sa faca exact ceea ce le place. Daca ar fi asa banuiesc ca am trai in propriul nostru rahat pt ca nu e jobul de vis al nimanui sa mature strazile….Si daca asta e adevarat de ce ar fi ceva atat de rau ca oamenii isi iau pe propriul lor timp si bani o pauza de la ceea ce fac zi de zi, o pauza de la ceea ce nu ii defineste neaparat? De ce trebuie sa privim asta ca fiind o dovada de lene si nu de curiozitate sau de bine-meritata atentie personala…..?!
Intamplator anul sabatic apare des in conversatiile de la mine din casa pt ca sotul meu e profesor si a asteaptat de ani de zile un an sabatic, care intr-o cariera universitara inseamna strict ca nu ai ore cu studentii. De fapt inseamna ca ai mai mult timp pt cercetare, care de obicei se intampla intr-un cadru international, deci e o ocazie sa lucrezi cu profesori de la alte universitati. Cred oricum ca anul sabatic e intotdeauna legat de un tel, de un proiect…..ca proiectul asta nu e intotdeauna legat de jobul de zi cu zi …mie uma mi se pare irelevant….
Oh well…..cam atat aveam de zis….Citesc posturile tale, sincer m-a surprins asta….a tiny bit judgemental I would say…..
andressa
19/09/2012 at 6:28 PM@Raluca:
ai dreptate, cred ca am judecat cam aspru bietii oameni obositi. am rabufnit. m-am saturat de oameni care se plang. stii ce vreau sa spun ?
GB
19/09/2012 at 12:51 PMEu nu sunt treaz 14 ore pe zi. Aproape in nicio zi din an.
Nebulus
20/09/2012 at 1:04 AMAnul sabatic il iei nu pentru ca te-ai saturat de munca, sau pentru ca esti lenes, ci pentru ca ai ajuns la un punct de cotitura sau de impas in viata si ai nevoie de o perspectiva diferita. Cel putin asa vad eu lucrurile.
andressa
20/09/2012 at 7:33 AM@Nebulus:
Sunt de acord. Nu e un concediu lung, e altceva. Dar cei care pe ii cunosc eu nu-si schimba viata, ci se duc pur si simplu sa se bronzeze. Si apoi o iau de la capat.
Alexandra
25/09/2012 at 9:05 AMInseamna ca cei pe care ii cunosti tu sunt oameni cu niste viziuni foarte limitate despre viata.
andressa
25/09/2012 at 2:51 PM@Alexandra,
mkay…
Cristian
28/09/2012 at 8:58 AMCe sa zic, oameni si oameni. Unii sunt mai rezistenti la efort, altii mai putin. Eu recunosc ca-s lenes. Totusi nu inteleg ceva: 24 de ore cat are ziua – 14 ore de munca – 1 ora naveta – 1 ora pentru mancat & nevoile fiziologice = 8 ore. Presupunand ca e nevoie de un somn de 8 ore, asta inseamna ca nu mai ramane timp pentru nimic. Timp pentru gatit, curatenie, cumparaturi, ciu-ciu. De Silhouette nici nu mai zic 🙂
Si ar mai fi o chestie. Mi se pare mie sau multi din supereroii care muncesc ca disperatii/apucatii/alcoolicii/… sunt in domenii mai umaniste, non-tehnice? Tu esti in televiziune, Ana e cu marketingul, pana si Bradut Florescu lucra parca la o agentie de publicitate. Tare as vrea sa vad si eu niste exemple din domeniul tehnic si nu directori sau sefi care stau toata ziulica prin sedinte. Singurul exemplu pe care-l stiu e Dave Cutler:
“Here’s this legendary figure pushing 70 years who has accomplished more things than most developers dream up. But he showed up at work every single day and made checkins every single day – including Dec 25th and Jan 1st, something he was proud of.”
Si ar mai fi o chestie. Nu doar ca activitatea pe care o prestezi trebuie sa fie placuta, ci trebuie sa fie in directia care ti-o doresti tu. Practic tu-ti faci poftele, iar compania te recompenseaza pentru asta. De exemplu tu vrei sa creezi nu stiu ce masina super-sport, iar cei de la Lamborghini iti dau mana libera sa-ti faci de cap. Sau un caz mai concret, cel al sotului Ralucai, care ar fi liber sa lucreze la proiectele care-i plac in loc sa-si bata capul cu studentii mai mult sau mai putin silitori. In situatiile astea intr-adevar merita sa lucrezi mai intens pentru ca oricum ai face tot aia in timpul liber. Dar altfel…
ayssa
04/07/2015 at 7:32 PMeu sunt neurochirurg; din 2002; zilnic stau in spital si aproape zilnic in sala; nu stiu cum e afara: soare, frig, vant; in garzi nu stiu ce se intampla prin lume mintea mea tureaza ce sa fac unuia altuia, cum sa fac, cand sa fac; daca iau o vacanta de o saptamana abia imi ajunge sa ma dumiresc cat e ceasul si ce sa fac, daca iau 3 saptamani ma gandesc care e interiorul de la tomograf…sigur nu sunt o eminenta ca Leon danaila dar chiar muncesc la intensitate maxima si plec la 7 de-acasa ajung la 10 seara…in weekenduri nu vreau decat sa stau linistita daca nu-s de garda…am inceput sa ma gandesc ca mi-ar place sa tesal cai deci nu am nevoie de un loc sexy, Letea de exemplu ar fi ok si …nici n-as sta degeaba deci lenevoasa nu cred ca sunt. Ce zici?
Diana
17/09/2018 at 7:06 PMEu tocmai mi-am luat un an liber ca sa petrec mai mult timp cu copilul meu pentru ca in ultimii 5 ani am lucrat si nu am apucat sa petrecem suficient timp impreuna. Mi-as fi luat anul liber si mai devreme daca mi-as fi permis financiar. Si n-am plecat nicaieri, suntem fericiti acasa. Mai ales copilul e foarte fericit de decizia mea.
andressa
18/09/2018 at 10:18 AME minunat ca ai putut sa faci asta. Cred ca multi parinti si-ar dori si nu reusesc, au presiunea cheltuielilor… Adica nu ii judec. Teoria zice ca si daca ai o jumatate de ora macar, trebuie petrecuta cu cu folos si va conta. Dar eu nu stiu ce sa zic, cu o floare nu se face primavara, cu o jumatate de ora nu stiu cata educatie facem…
Maria
03/03/2019 at 11:32 AMMai exista și oameni pasionați de călătorii care își iau și 2 joburi pt a putea strânge bani sa vadă locuri pe care in copilărie când se uitau pe Nat Geo își spuneau “când voi fi mare,ma voi duce acolo sa văd cu ochii mei” ,mai sunt oameni pasionați de geografie,natura și frumusețile ei și care zâmbesc tâmp când văd o harta a lumii agățată pe undeva sperând ca sa apuce sa vadă ceva din lumea asta mare și frumoasa înainte sa moara. Observ cu tristete ca de genul asta de oameni nu ai auzit,ba chiar se mai vorbește și de oameni cu viziuni limitate de viața …pe bune???
Știi ca nu ești singura care muncește mult?Cred ca nu,aveai de fapt nevoie de oameni care sa te laude pt cât muncești!Ce crezi?Toti o facem!Ma rog,nu includem categoriile de persoane întreținute de părinți sau alte cazuri speciale! Văd ca ți-au mai lăsat și alte persoane comentarii in care și ei îți spun ca muncesc mult,deci,nu ești singura!
Și ca sa îți răspund la întrebare,nu,nu ești ciudata!Esti doar frustrata.Altfel nu te-ar fi interesat ce fac alții cu timpul si banii lor si nici nu ai fi simțit nevoia sa le dedici un articol in care sa ii critici in timp ce tot ne explici cât de mult muncești tu.
Sa iti mai zic ca nu ești in măsura sa zici cine merita o pauza și cine,nu?:) In afara de faptul ca mergi la munca și îți place ce faci(ceea ce e foarte bine) ,ai vreo pasiune?
andressa
03/03/2019 at 6:30 PMDraga Maria,
am scris acel articol acum cativa ani. 7 ani mai precis.
Daca ma intrebi acum, dupa ce mi-am dat demisia de la slujba careia mi-a dedicat mai mult 9 ani de viata pentru ca nu mai puteam nici fizic si nici psihic sa fac fata stresului si programului, as zice ca acum inteleg care e treaba cu anul sabatic. Poate si daca nu as fi trecut prin asta as fi inteles-o, cu varsta intelegi mai multe. Sa stii insa ca nu sunt de acord cu tine cand spui daca sunt frustrata daca nu sunt de acord cu diverse decizii ale altora. Nu eram frustrata. Cu aceasta foilosofie a dat nu mai putem dezbate nimic, nu avem despre ce vorbi sau scrie. Fiecare face ce vrea si atat? Sigur ca suntem liberi sa ne petrecem timpul cum vrem, dar si sa vorbim despre asta. Corect?
Cum spuneam, 7 ani mai tarziu inteleg cum e cu anul sabtic, dar tot nu inteleg cum oamenii isi iau unul dupa un an de munca, eventual calatorind in jurul lumii pe banii parintilor. Asta inseamna imaturitate, neasumarea multor lucruri.