Poti sa reprosezi cuiva ca nu iti aduce flori destul de des, ca nu duce gunoiul, ca nu tine minte cand e ziua ta sau ca vine tarziu acasa. Dar nu poti sa-i reprosezi cuiva ca nu te iubeste. Pai, ce poate sa faca? Se poate stradui sa danseze de dragul tau, sa isi puna un reminder ca sa nu mai uite sa spuna la multi ani, sa renunte la meci pentru tine, dar daca nu ii vine sa stea aproape de tine, nu poate face nimic.
Cand aveam 13 ani nu intelegeam chestia asta simpla si eram foarte suparata pe baiatul pe care il iubeam cu disperare (cum altfel poti sa iubesti la 13 ani?). Nu imi mai amintesc cat a durat adoratia mea, dar mie mi s-a parut o viata. Ma gandeam numai la el si nu stiam cum sa vorbesc cu el mai des, sa il vad mai des si, daca se putea, sa il si ating. Imi doream sa ma ia de mana mai mult decat orice. Am mers intr-o excursie odata, stateam unul langa altul, si m-am prefacut ca dorm aproape tot drumul numai ca sa am un pretext pentru a ma sprijini de umarul lui. M-am prabusit pe el asa si am stat ore intregi nemiscata si cu ochii inchisi si eram cea mai fericita. Avea un parfum atat de placut!
Eu eram indragostita, el nu avea prietena, nu intelegeam de ce nu poate si el sa ma iubeasca? Ne intelegeam bine, il faceam sa rada, eram si draguta (cand ma vedeam cu el purtam mereu sutien push-up ahahahaha): cum putea sa nu ma iubeasca?! Nu-l puteam convinge ca suntem potriviti. Asa ca insistam si eram convinsa ca perseverenta este cheia reusitei. Mi-a oferit o floare si m-a invitat la o petrecere: acestea au fost singurele mele izbande. Nu m-a sarutat niciodata.
Pana la urma, ce puteam sa fac? Sa il rog sa ma iubeasca? Sa ii prezint o lista de pro si contra unei relatii cu mine? Sa imi fac reclama ca si cum as fi fost o masina fiabila cu discount? Sa imi vopsesc parul, sa invat limbi straine sau sa fac pe proasta? M-am suparat pe el ca o nebuna. O perioada am fost furioasa si l-am urat pentru ca nu intelegea ceva atat de evident: eram perfecti unul pentru celalalt. Cel putin pana cand am facut 14 ani si mi-am dat seama ca sufletul meu pereche era de fapt urmatorul baiat simpatic pe care l-am cunoscut. Dar nici asta n-a durat prea mult. Culmea este ca in tot acest timp un alt baiat imi reprosa ca nu-l iubeam pe el. Pai, ce puteam sa fac?
3 Comments
Suminona
22/06/2012 at 8:57 AMO da , “and everything was spinning in my small world …”
Clar ca toti am trecut prin asa ceva , doar ca la baieti , e putin mai usor :), e suficient sa te atace la orgoliu unul din “prieteni” si in momentul ala iti juri ca nu mai areti pic de afectiune fata de fata respectiva 🙂 , chiar ti-o jurai ca nu o mai iubesti 🙂 , doar iti afecta statutul de “baiat mishto” (ma refer la 12-16 ani)
Şerban
22/06/2012 at 9:33 AMBăieţilor nu le trebuie mult ca să ajungă să te iubească. În situaţia aia era nevoie doar să îi arăţi ce ai sub sutienul ăla cu push-up. Cu siguranţă nu te-ar fi uitat niciodată! 🙂
Cristian
24/06/2012 at 1:49 PM„Tits or gtfo” cum se spune pe interneți 🙂