tot ce-ti doresti?

Cred ca ceea ce ne dorim spune foarte multe despre noi, despre grijile si responsabilitatile noastre, despre ceea ce ne place si cat de fericiti suntem.

Cand eram mica, tot ce imi doream era un carucior pentru papusi. Nu se gasea asa ceva, din pacate in perioada aceea magazinele erau complet goale, dar eu visam la el (ma intreb acum de unde stiam ca exista asa ceva?) si eram convinsa ca e singurul lucru care m-ar fi putut face un pic mai fericita.

 

Apoi mi-am dorit un jurnal cu cheita. Am mai crescut si mi-am dorit blugi cu talie joasa si cand am gasit asa ceva am fost in al noualea cer. Mi-am dorit sa plec in strainatate si cand am ajuns in Viena prima data (aveam 13 ani cred) am plans de fericire. Nici nu puteam sa dorm, atat de incantata eram!

Mi-am dorit sa intru la liceu si apoi la facultate, erau singurele lucruri la care ma puteam gandi la vremea aceea. Eu fost perioade in care mi-am dorit doar o anumita pereche de pantofi! Nimic altceva nu m-ar fi bucurat mai mult si cand mi i-am cumparat am simtit ca plutesc.

Acum nu-mi doresc decat sa dorm. Sa nu imi sune telefonul, sa nu primesc mailuri, sa nu am oameni de vazut, lucruri de facut. Vreau doar sa stau acasa o zi intreaga si sa nu ma gandesc la ce mai am de rezolvat.

Chestia asta ma face sa ma simt foarte batrana. Cand eram mica si mama isi dorea ca in weekend sa doarma mult nu puteam sa o inteleg. Eu nu eram niciodata atat de obosita! Bineinteles, eu nu munceam! =)) De dimineata pana seara, puteam sa merg pe jos, sa fac sport, sa merg la cumparaturi sau la petreceri si tot mai aveam energie. Niciodata nu as fi ales o zi de leneveala in defavoarea unei genti, a unei portii de sushi sau o vacanta intr-un loc spectaculos. Acum insa, am ajuns la acest punct. Si sunt inca atat de tanara! =)) Nici macar nu am un bebelus care sa ma tina treaza toata noaptea. Practic nu am nicio scuza pentru aceasta oboseala cronica. Dar asta e. Tot ce-mi doresc, ca tot mi s-a urat de ziua mea sa se implineasca, este sa ma odihnesc.