despre vinovatie

Adeseori nu pot sa dorm din cauza sentimentului de vinovatie. Contiinta mi se incarca imediat, cu cele mai marunte lucruri. De exemplu, ma simt vinovata daca intr-o zi am iesit in oras si nu i-am zis unei prietene sa vina si ea.  Ma framant si ma gandesc ca trebuia sa ma fi gandit, ca ea m-ar fi chemat sau poate nu m-ar fi chemat dar asta nu inseamna ca eu nu trebuia sa o sun, ca poate in timp ce eu eram la terasa, la soare, ea era singura acasa, plictisita, uitandu-se la televizor si sperand ca cineva sa o scoata in oras. Ca un bulgare de zapada, sentimentul de vinovatie creste si tot creste pe masura ce eu tot adaug amanunte la scenariul meu. Si uite asa, nu ma mai suport! Ce fel de om iese la terasa si uita sa sune pe cineva?! Sunt un om infect.

Ma intreb ce spune asta despre mine. Toata ziua stau si ma gandesc la cum am vorbit cu cineva (“as fi putut vorbi mai frumos”), cum am urat nu-stiu-ce (“trebuia sa fi sunat la prima ora, nu la pranz!”), ce cadou am luat (“i-am luat asta dar acum imi parerau ca nu i-am luat ceva mai misto”) si tot asa pana simt ca imi explodeaza capul. E clar, sunt bolnava. Acum ma duc sa beau o limonada si deja ma simt vinovata: ar trebui sa lucrez in timpul asta! =))