cine ajuta si se lauda

De cateva saptamani, de cand in Romania a cazut mai multa zapada de cand putem duce, multi se inghesuie sa dea exemplu si doneaza conserve pentru sinistrati.   Si uite asa, intr-un capat al drumurilor blocate aveai amarati sub zapezi, iar in celalalt capat aveai vedete care se bateau cu pumnul in piept ca au ajutat oamenii.

In asemenea momente de criza in care spiritul civic este resuscitat pentru o scurta perioada de timp stiu ca ar trebui sa aplaud entuziasmul persoanelor publice, dar nu pot sa vad generozitatea de atata grandomanie. Lipsiti complet de modestie sau simt al ridicolului, multi isi explica cu emfaza gestul de a cumpara pateu. Nici daca ar fi donat un organ nu ar fi vorbit mai apasat. “Am vazut la televizor ce se intampla si nu am mai putut rabda: am luat un taxi si m-am dus la Metro sa iau niste baxuri de pufuleti pentru bietii oameni.” Ce-o sa ziceti, ca intentia conteaza? Daca intentia conteaza, puteau sa fie mai generosi si sa le trimita sinistratilor si niste chips-uri cu paprika si niste m&m’s. Cu intentia de a le oferi ceva de rontait cand se uita la stirile despre operatiuile de salvare de la ei din judet.

Si televiziunile s-au intrecut in a ajuta sinistratii, unele mai capabile decat altele in a ascunde interesul propriu din spatele campaniilor. Campania X TV. E un rau necesar, nu? Adica trebuie sa inghitim cand auzim “Campania X TV, mergeti si donati la punctele de colectare din orasul vostru” pentru ca altfel nu ne-am mobiliza in mod eficient.

De fapt, solidaritatea ar exista si daca proiectele de colectare si donare pentru sinistrati ar fi derulate de ONG-uri si promovate (nu organizate) de televiziuni. Si nu ma refer la fundatiile patronilor de presa, ca ar fi comic. Ci la ONG-uri cu credibilitate. Atunci toate televiziunile ar promova aceleasi proiecte si nu si-ar mai face imagine pe seama unor amarati ingropati in zapada. De fapt abia atunci am vedea cu adevarat solidaritate: hai sa ajutam si atat. Fara sa ne punem sigla pe nenorocire.