medici fara numar

Sa vedem daca puteti tine pasul!

Doctorul 1 mi-a dat un tratament pentru o inflamatie. La doua zile dupa ce am inceput tratamentul mi s-au umflat buzele cat Casa Poporului, iar dupa 3 zile de “angelina-lips” a urmat o eruptie de afte care m-a facut ca 5 zile sa mananc numai cu paiul, in agonie maxima, si sa nu pot vorbi, ci doar mormai ca un om cu vreo 3-4 abcese de masele.

Cand a inceput agonia l-am sunat pe medic si i-am zis ca vreau sa opresc tratamentul, dar el m-a diagnosticat cu altceva, nu cu alergie si mi-a zis sa continui tratamentul si sa mai incep un tratament pentru noua problema aparuta.

Asa am ajuns la doctorul 2. Disperata de faptul ca plangeam de durere la fiecare spalat pe dinti si satula de atata supa crema, am mers la spitalul Colentina unde se spune ca sunt cei mai buni specialisti in dermatologie si alergologie. In dimineata in care am putut sa merg, medicul de familie incepea consultatiile la ora 14 asa ca m-am dus fara trimitere, in ideea ca un om care nu poate sa manance si sa vorbeasca de 4 zile este o oaresce urgenta.

Si uite-asa am stat si am asteptat (ca asa e la stat: stai si astepti!) o ora. In acest timp un asistent m-a intrebat daca am trimitere, am mormait ca “mu” (sunetul “n” era prea greu de pronuntat!) si mi-a zis sa astept sa-mi vina randul. Pana la urma am intrat in cabinet si medicul a zis ca daca nu am trimitere am venit degeaba. Mi-am adunat puterile si am pronuntat cu greu un: “Pai si de ce m-ati lasat sa astept o ora sa-mi spuneti asta? Vi se pare poate amuzant?”, ea a zis “Sa vedem daca sunteti o urgenta, ca altfel…”. Si cand am inceput sa-i spun ce medicamente am luat, ea a pufait si a zis “Fiti mai concisa!” si atunci, ca o lady, mi-am luat jacheta de pe scaun, mi-am pus geanta inapoi pe umar si i-am zis: “Daca nu aveti timp pentru mine, daca nu aveti rabdare, daca va deranjez, cred ca ar fi mai bine sa plec, sa nu ne pierdem amandoua vremea.” Ea a devenit mai prietenoasa, a zis ca nu, ca de fapt sunt multe urgente si… Si ce? Ii spuneam ce medicamente am luat, abia am scos 2 cuvinte si oricum deja se apucase sa-mi scrie o reteta, fara sa fi auzit de ce tratamente luam deja.

Am plecat mormaind un “In locul dvs mi-ar fi o rusine…” (ceea ce in mod evident a lasat-o rece, dar eu mi-am facut damblaua!) si m-am indreptat spre o clinica privata. Pe drum am sunat si am facut o programare in jumatate de ora.

Asa am ajuns la medicul 3. Medicul 3 a zis ca diagnosticul pus la telefon era gresit, ca era intr-adevar o alergie si mai aveam ceva si iar mi-a dat 3 alte medicamente de luat.

Urmatoarea zi am ajuns iar la medicul 1. Caruia i-am spus ca un dermatolog mi-a zis ca ma umflu de la medicamente si sa nu le mai iau. Prostii spune el! Si iar mi-a prescris ACELEASI MEDICAMENTE. I was like…. dude! Dude!! Mananc cu paiul de 5 zile! Daca o ia de la capat?! Dar n-am avut succes, a tinut-o pe-a lui, ca “fugi de-aici”, ca “tu nu vezi ca n-are cum”, ca “daca-ti zic ca e evident” si uite asa, prinsa intre doi medici cu doua diagnostice diferite, am zis “fie”.

Cine s-a umflat iarasi?! Eeeeeuuuu! Si fiti atenti: il sun pe medicul 1 pe mobil sa-i spun ca iar sunt Angelina si el imi raspunde senin: “Hm! Inseamna ca e de la medicament. Ia si tu Claritine!” Haha! Si asta e unul din cei mai buni medici din tara, e scump si greu de ajuns la el! Numai ca pana si farmacistele care m-au vazut cand cumparam pastilele mi-au zis ca e alergie.

Va dati seama ca nu mai am incredere in niciun medic. Niciunul! M-as duce la un “tamaduitor” sa-mi dea niste ceai de pelin si de-astea. What’s the worst thing that can happen?

In alta ordine de idei, am buzele umflate si rosii. Si, culmea, oamenii au chef de bancuri. Multi mi-au zis: “Ia partea buna la lucrurilor!” De-aia nici nu pun poze cu mega-buzele. Ca eu n-am chef de bancuri! 😛