Ma intalnesc in curand cu colegii mei din clasele I-IV (in clasa a V-a m-am mutat la alta clasa).
Cati dintre voi va mai amintiti colegii din clasa a IV-a? Cati mai aveti poze de atunci? Cu cati colegi mai tineti legatura?
Ce credeati ca veti face cand veti fi mari?
UPDATE: Eu in clasele primare voiam sa fac o revista. Si impreuna cu cateva prietena chiar am facut o revista de mondenitati: se numea STAR si era multiplicata de mama si de tata la serviciu. Colegii o cumparau cu cateva sute de lei parca. Cred ca am scos vreo 4 numere, toate exemplarele se vindeau ca painea calda. Voiam neaparat sa ma fac ziarista. Ta-naaaam! Asta sunt.
Noroc ca nu imi doream sa fiu astronaut! Acum nu-mi plac calatoriile lungi. 🙂
10 Comments
Radu G.
02/02/2011 at 10:04 AMPozele sunt pe film Kodak, țin minte că dura o săptămână să le developeze mama. În schimb, nu mai țin legătura cu nici un coleg. Mințile strălucite la matematică, citire și științe își pierd viața prin săli de jocuri. Când eram mic vroiam să mă fac avocat și deocamdată mai am 2 1/2 ani să mă răzgândesc pentru altă slujbă în același domeniu.
ioana
02/02/2011 at 10:38 AMnu mai tin legatura cu colegii dar am o prietena buna cu care eram prietena de atunci. Si eu tot asa, am schimbat intr-a 5-a pentru o clasa de franceza. Poze am cu caru dar nu foarte multe cu colegii de clasa desi imi mai amintesc de cativa dintre ei si am incercat sa-i caut pe facebook si diverse fara succes.
ioana
02/02/2011 at 10:39 AMah si ce vroiam sa ma fac? traducatoare. Acum lucrez in achizitii intr-o multinationala dar folosesc engleza si franceza zilnic si daca am jobul pe care il am e mai ales pentru franceza asa ca pot sa zic ca oarecum se potriveste.
Iepurasul Isteric
02/02/2011 at 11:42 AMrecent, in urma unei cautari aleatorii pe Facebook, am gasit o colega din I-VIII si de atunci mai vorbim din cand in cand, chiar am iesit la o bere acu cateva luni, dar in rest mess si uneori telefon
Ionut
02/02/2011 at 2:27 PMFrumoasa poza 🙂
stefan
02/02/2011 at 9:35 PMImi amintesc toti colegii din clasele primare. Fetele cu care imparteam bancile de studiu din anii aceea mi se pareau tare dragute. Era primul colectiv in care intram si asta ma fascina…acum ma uit pe fotografiile facute la serbari si mi se pare ca retraiesc forfota recreatiilor si mustrarile tovarasei (caci eram comunist pe vremea aceea) la caligrafie.
Cand eram mic imi doream sa raman tot timpul asa. Pentru a ma juca la nesfarsit…nu ca as fi fost suparat pe social nationalisti sau alte minunatii de ast fel. Habar nu aveam ce inseamna sa fii mare. Invatam pentru a trece o zi, o saptamana, un trimestru, un an ca sa fug apoi pe maidan. Vacantele treceau si ele. Imi imaginam viata in gimnaziu si ma speria grosimea cartilor. Stiam insa ca va veni o zi cand voi fi mare si voi sti sigur cine sunt dar ziua aceea era prea departe…dupa anul 2000. Si mai stiam ca lumea trebuie sa fie mult mai vasta decat mi se arata mie atunci.
Cand eram mic imi doream sa fiu bucurestean…desi pe atunci nu stiam ca asta implica o lejera latura umana mizerabila.
Ana
05/02/2011 at 11:46 PMnu sunt prea mare asa ca mi-i cam amintesc pe toti. Cand eram mica nu stiam ce vreau sa ma fac – si nici acum nu stiu.
Vroiam sa te intreb…despre ce scriai in revista? :>
andressa
07/02/2011 at 8:43 AMana,
scriam versuri de cantece pe care le stiam deja sau le copiam din alte reviste, scriam tot felul de compuneri despre artistii mei preferati, despre viata. aveam cred si niste jocuri: teste de personalitate si de compatibilitate. prostii de-astea.
Teodor
08/02/2011 at 9:35 PMPrin 2008 Andreea Retea semna rubrica saptamanala “Profana” din prosport. Acum daca nu sunt prea indiscret, unde pot sa-ti urmaresc scrierile in afara de blog?
andressa
09/02/2011 at 8:44 AM@Teodor:
din 2007 scriu scenarii pentru televiziune. Timp de un an si jumatate am colaborat si cu Prosport, e adevarat. Acum poti sa imi citesti textele si pe perfecte.ro.