Cand eram plecata in Polonia, cel mai mult mi-era dor de mancarea de acasa. Cu familia si prietenii mai vorbeam la telefon sau pe email, lucruri dragi mie fusesera indesate in valiza, dar de nevoie am lasat acasa tocanita si sarmalele!
Unde mai pui ca era si iarna, perioada in care toate casele miros a nuca si a scortisoara si a ce e mai bun. Culmea ghinionului, pe aeroporturi se pusesera restrictii ingrozitoare din cauza atentatului terorist oprit in ultimul moment in Anglia. Ai naibii teroristi facusera aproape imposibila imbarcarea cu zacusca! Totusi un borcan a reusit sa treaca de vigilentii oameni de la securitate si a ajuns astfel la mine. Cu o paine l-am facut praf instantaneu. Intr-o tara in care nici berea nu avea acelasi gust ca aia de acasa pentru ca se bea de obicei cu sirop de fructe, intr-o tara in care, desi mancarea era buna, nu semana prea mult cu ce stiam eu ca e bun, zacusca aia a fost cea mai buna masa pe care puteam sa mi-o doresc!
Va povestesc asta pentru ca, dupa ce am scris acum cateva zile ce impresie mi-a facut mie cozonacul Boromir, incerc sa va spun ce parere am despre campania aflata in derulare acum. Stiti spotul TV in care oamenii scriu urari pe ambalajul cozonacului si apoi il trimit celor dragi? Agentia de publicitate care se ocupa de campanie mi-a trimis poze cu romanii din Spania care au primit cozonacul cu urari de la cei dragi din Romania.
Daca atunci cand cumperi un cadou din mall te gandesti ca poate n-o sa-i vina bine cuiva, ca poate nu se va asorta cu ce are deja, ca poat nu e exact ce isi dorea, daca ii trimiti ceva bun cand e departe de casa, stii sigur ca o sa-i mearga la suflet. Mai ales pentru ca pe langa desertul de care ii era dor, ii trimiti si un mesaj scris cu mana ta. Nu pe sms, nu pe email, ci scris de tine. Daca Craciun inseamna in primul rand familie, atunci cadoul ideal este sa te simti acasa. Sau cat mai aproape de casa.
5 Comments
Adina
24/12/2010 at 5:40 PMHai, mai, ca berea se bea cu sirop numai daca asa o ceri la bar, ca se gaseste si simpla din plin 😉 mie aici (polonia) imi plac sarmalele lor, mi se par similare cu ale noastre si in general nu duc dorul mancarilor romanesti, pentru ca retete cu adevarat nationale avem putine, zic eu. Nici tu nu cred ca mananci foarte des sarmale si cozonac … sau da? Insa te inteleg perfect la faza cu zacusca!! dupa zacusca ma prapadesc si eu rau de dor si cred ca si dupa cas uneori 🙂
amalia
28/12/2010 at 7:31 AMNumai cand pleci de acasa iti dai seama cu adevarat ce inseamna familia. Si cozonacul. Si zacusca 🙂
Numita zacusca era unul din articolele pe care nu le gaseam nici in ruptul capului la Chicago, nici macar la magazinele poloneze, care ne mai ostoiesc, cat de cat, setea de bucate de tip european. In timp ce ma uscam de pofta, mama acumula in camara generatii de zacusca delicioasa, pe care nu le manca nimeni. Cum spre SUA nu prea poti aduce borcane si eu nu sunt in stare sa fac mari vitejii culinare pe cont propriu, pofta devenea insuportabila. O prietena a carat tocmai din apropiere de Toronto un borcan de zacusca, l-am plimbat prin intregul downtown, si, minune, mirare, a doua zi am gasit, dupa 6 ani de sedere aici, zacusca romaneasca exat ca la mama acasa. Cred ca m-a marcat chestia asta, ca altfel nu o povesteam.
Inchei cum trebuia sa incep, salutandu-te si spunandu-ti ca sunt un raton care te citeste cu placere 🙂
luminitza
29/12/2010 at 10:35 PMnu vrei vrei sa stii cum e sa bati tot Parisul pana la capatul lui, la magazinul yugoslav , singurul loc de unde se poate cumpara varza acra de sarmale, zacusca si vegeta:-)
cozonac se poate face cu retzeta brioche din fericire;-)
an nou fericit!
ioana1234
02/01/2011 at 6:38 PMnicaieri nu-i ca acasa!
curs valutar
06/01/2011 at 1:37 AMNu am inteles campania celor de la Boromir ba mi se pare cretina rau …
Mereu cand am fost plecat nu imi era dor de romania deloc poate pt ca ma simt atat de bine in civilizatie si in tara ma simt atat de aiurea inconjurat de animale …