nesimtire autentica la teatru

“Ce-ai făcut de exit-polluri?” este intrebarea de pe buzele tuturor.

Pe mine m-a prins la teatru, dar n-o sa va povestesc cat de proasta mi s-a parut piesa ca sa nu fie postul prea, prea de negativist.

Ma concentrez asupra unui singur lucru de criticat acum: manierele concetatenilor.

Mai, oameni buni, ca-mi place sa cred ca sunteti buni, desi asta e vremea mea, ca am 25 de ani, ce naiba, imi vine sa spun ca pe vremea mea era altfel.

Oamenii se imbracau frumos la teatru si veneau la timp. Acum pe langa faptul ca nu stii daca ai nimerit la TNB sau la Gaia sau daca oamenii merg de la teatru direct in Gaia, oamenii sunt extrem de nepunctuali.

Ca la cinema, unde sunt reclame pana la si un sfert, oricare ar fi ora trecuta pe bilet, deh, e coada la nachos!, la teatru piesa incepe la si un sfert invariabil. Oamenii vin la teatru la fix, daca nu chiar mai tarziu.

Culmea nu e asta, ci faptul ca angajatii teatrului ii lasa pe oameni sa vina la orice ora, chiar si la 30 de minute dupa ce piesa a inceput. Pai pe vremea mea se inchideau usile, nene. Nu veneai la timp, la revedere, intri la pauza. Daca e pauza!

Si nici asta nu e de fapt culmea culmilor, ci faptul ca dupa ce ca unii ajung ca nesimtitii cu intarziere de 45 de minute, mai si indraznesc sa incerce sa-si gaseasca locurile!! Isi scot mobilele sa faca un pic de lumina si lipesc ecranul telefonului de scaun ca sa-i citeasca numarul, apoi zic in soapta ”pardon, pardon” in timp ce actorii mor pe scena, se cearta, se despart, se impaca, oamenii nostri isi vad de teraba. Incep sa gesticuleze ca sa nu tipe chiar in gura mare ca cineva sta pe locul lor.

Asta e, nene, ursulet de catifea, ce se da nu se mai ia. Daca ai intarziat, locul nu-ti mai apartine. Nuuuu! Cum, dar se poate?! Daca tot a dat banul, vrea sa vada macar cum se termina!

Si ori ridica un rand intreg ca sa se aseze unde aveau locurile, ori ii si lasa in picioare in mijlocul piesei pe nefericitii care s-au bucurat de niste scaune mai ca lumea.

Plasatoarele plaseaza doar priviri inocente, in loc sa-i trimita pe aia de unde ai venit, ca din cauza lor isi uita si actorii ideea. Aaaa, unde am ramas?

Ah, da, la nesimtiti.

Si mai sunt si nesimtiti care nu-si lasa hainele la garderoba. Ca li se pare ca stau prea mult sa astepte sa si-o ia dupa spectacol, sunt sigura. Si intra cu subele pe ei, ca ciobanii, si si le pun pe spatarul scaunului din fata, sa-i stea fix in ceafa unui nefericit. Sau si le pun pe genunchi, astfel incat sala de teatru ajunge sa arate ca o autogara aglomerata.

Ma dispera acesti oameni!

Si stiti cine ma mai dispera? Aia care nu-si inchid mobilele la teatru. Nici la cinema nu e normal sa le tii deschise, dar la teatru sunt oameni pe scena! Chiar asa? Florin Piersic povestea inainte de spectacolul ”Straini in noapte” ca a luat mobilul care ii sunase unui spectactator la un spectacol si a vorbit el. Bine i-a facut.