despre cei care nu te plac

Dacă își spun că ești antipatic(ă), ce zici?

Îți garantez că sunt în trecutul tău sau în jurul tău oameni care te pot desființa. Ești nesimțit(ă), superficial(ă), prost(proastă). Ceva cu siguranță nu le convine. Poate că îi zgărie pe creier vocea ta, pur și simplu, și nu pot asculta ce spui, oricât de inteligent ar fi, preferă să te evite sau să te înjure de câte ori deschizi gura; poate că la un moment dat ai avut o idee mai bună decât ei la școală sau la serviciu și din cauza asta tu ai primit toate laudele sau poate că i-ai frânt inima persoanei care le frânsese lor inima – nu poate fi plăcut să plângi după cineva care plânge după altcineva.

Oricine ai fi și orice ai fi făcut, cineva acolo te urăște.

Întrebarea e: dacă știi că n oameni te plac și n oameni nu te plac, la care te gândești mai mult?

Ești mândru de cei care te apreciază sau mori de ciudă că unii te antipatizează și te gândești cum să faci să le demontrezi că se înșală când te cred infect?

Noi toți putem împărți oamenii care ne cunosc (sau care abia dacă ne cunosc) între cei care ne simpatizează și cei care ne antipatizează. Cu cât ești mai dat dracului, cu cât ești mai ambițios, cu cât ai mai multe păreri exprimate, cu atât mai mult vei călca pe coadă alte persoane, cu cât ești mai muncitor, cu atât mai mult îi vei enerva pe leneși (you’re making us look bad!), dimpotrivă, cu cât ești mai leneș, cu atât mai mult îi vei enerva pe cei muncitori (din cauza ta rămânem în urmă!)

Când intri în clubul iubitorilor de cîini, te inscrii fără să vrei în cel antipisici. Când ești pro Băsescu ești anti Geoană și invers.

Când părăsești pe cineva ești categoric un om infect.

Truisme, nene, dar unii sunt încă șocați să afle că nu pot face pe toată lumea fericită și nu pot astfel deveni Miss sau Mister Popularitate.

Ieri îmi spunea cineva că nu-știu-cine nu mă place ca și cum aș fi fost condamnată de acte împotriva umanității. Și dacă alții mă plac ce înseamnă? Este asta un indice al calității unei persoane, popularitatea sa?! Trebuie să adunăm cât mai multe voturi de simpatie ca să avem conștiința împăcată?

Nu contează de fapt și de ce unii oameni nu ne-ar da votul lor? Că una e să nu te placă cineva pentru că ”nu-mi place cum se îmbracă” și alta e să nu te placă cineva pentru că ”mi-a furat portofelul”.

Și la fel de important e dacă simpatia altora se bazează pe faptul că știi să te asortezi sau pe faptul că i-ai ajutat la nevoie.

Dar cine contabilizează așa ceva? Unde e lista cu fapte bune și fapte rele și cine dă definițiile acestor termeni?

În fond, noi înșine trebuie să fim președinții propriului fanclub, noi trebuie să fim mândri de sine, mulțumiți, împăcați. Și dacă în același timp putem șă-i facem și pe alții să ne placă, foarte bine. Dacă nu, ne descurcăm.