inspiratie

Avem nevoie ca de oameni care sa ne inspire. In general, dar mai ales acum.

In criza asta depsre care toata lumea vorbeste, in concedierile care au fost si vor mai fi, in preturile crescande, in gripa asta despre care nu stim mare lucru, in caldurile asta enervante in luna mai, in lumea asta in  care nimeni nu mai face promisiuni, in care toata lumea intarzie si anunta asta intr-un sms, in sms-urile pe care le primim de ziua noastra, in “nu am timp”, in “ar trebui sa mai slabesc” si “ce as manca o pizza”, in “traim in romania si asta ne ocupa tot timpul” (imi place vorba asta, dar e atat de pesimista!).

Avem nevoie de ceva care sa ne ridice moralul.

Avem nevoie de oameni care sa zambeasca, sa spuna ca suntem destepti si capabili, ca asta conteaza sau va conta candva, ca suntem norocosi ca suntem iubiti si iubinzi, ca totul o sa fie bine.

M-am saturat de fatalism. Preturile cresc, criza se va simti abia la anul, EBA creste in sondaje, Boc nu mai creste, asa e el, mic,  politicienii sunt corupti, arbitrii sunt mai corupti decat politicienii, Dinamo are pile, Steaua nu are antrenor, alimentatia ne ucide, gripa ne ucide, caldura de ucide, poluarea ne ucide… Sa ne sinucidem, zic!

Asa de tare m-am saturat de vestile proaste!

Va dati seama ca toti traim in orase imputite (sau, ma rog, banuiesc ca majoritatea celor care citesc asta), intr-o lume poluata amenintata de gripa porcina si condamnata la criza economica? Hai sa presupunem ca toata lumea stie asta si sa consideram subiectul inchis. Pana la vesti noi despre aceste lucruri, sa nu mai discutam despre ele!

Imi doresc din tot sufletul sa apara oameni care sa vorbeasca despre lucruri frumoase, filme bune, restaurante bune, literatura buna, afaceri de succes, oameni curajosi, copii ascultatori!

Pe mine m-a inspirat de curand povestea unei tipe care a avut o viata mai rea decat a unui caine vagabond, batuta si saraca, n-avea nimic, dar a intalnit iubirea vietii ei si dupa ani buni se casatoresc, desi lumea crede ca n-au nici un viitor, dar eu am vazut in ochii lor, cand se priveau, ca se iubesc enorm. N-ar mai fi intregi unul fara celalalt.

Si m-a mai inspirat o declaratie de dragoste dintr-un film 🙂 (I am sooo cheesy!) pentru ca uneori nu timpul trebuie sa decida ce facem si ce nu, ci noi. Noi sa facem din timp ce vrem noi.

Si m-au mai inspirat planurile de viitor ale altora pentru ca imi amintesc de faptul ca there is life after this crappy crisis si ca si eu am planuri de viitor!

Yes we can!