Cand aveam vreo 12 ani, am compus un cantec. I-am scris versurile pe o agenda, iar melodia era doar in capul meu pentru ca nu stiam sa scriu note pe un portativ. Nici acum nu stiu. Dar n-am uitat cantecul. Sunt sigura ca e original, ca nu e un refren pe care l-am auzit candva si am ramas cu impresia ca eu l-am compus. E chiar cantecul meu.
Problema mea e ca nu-l pot canta.:) Am compus un cantec pe care doar eu pot sa-l ascult.
3 Comments
soimul
27/05/2009 at 5:56 PMeste asa deoarece este un rezid al unei memorii trecute , al unei alte experiente predecesoare . Cam da , esti fericita catigatoare a unei reincarnari
P.S
ai grija sa nu o dai in bara de data asta 🙂
evergreen
27/05/2009 at 7:08 PMse mai intampla, da.
o sa vina si vremea cand o sa poti canta compozitia.
cand eram mica ascultam mai multe piese pe care le mixam in cap si amestecam cuvintele. nu stiu ce iesea, dar cert e ca rimau versurile
Andreea
29/05/2009 at 10:26 AMvai cat esti de penibila. nu ai deloc talent la ce faci aici, la scris , scrii mult si plictisitor, nu cunosti sensul cuvintelor.
se vede ca ai stat toata viata ta in casa, mi te imaginez o tocilara care se crede si ea interesanta pentru ca a terminat studiile si acum la eventualul serviciu pe care il are a scapat de stigmatul de “sefa clasei”/”fata cu carti”/”fata care strange banii” etc =))
infect blogul