foarte putin respect

Vreti sa stiti daca a venit nea caisa cu mobila la ora 10? Ha! Sa va tin in suspans?

Ei bine, un angajat al lui era la usa la mine la ora 9:50!O sa ziceti: “Iata ca se poate!“, dar nu stiti tot! Omul era acolo, dar avea numai lulelele, nu si surcelele. Adica avea el blatul si masca, dar masa de bucatarie era de alta culoare, nu avea amortizoarele (pistoanele, in fine), manerele etc…
Adica peste o ora ma duc iar. Si oricum nu o sa fie si manerele, astea vin luni. Iar doi butoni din baie se pare ca ar fi disparut ca prin minune de la mine din apartament (yeah, right!) si cum la depozit numai au, astept cateva saptamani pentru ei. Asta e cea mai comica veste de departe!!!

Tipul are un tupeu fara margini. In tot acest timp, printre zecile de telefoane cu “ajung, ba n-ajung, intarzii, nu am alea, culoarea e gresita, la depozit nu au, ba am zis ca sun, nu ca vin”, propriul meu prieten credea azi ca sunt eu nebuna si ca am comandat masa de alta culoare, nu ca au gresit aia. Desi chiar nea caisa a recunoscut imediat ca nu cires trebuia sa aduca. Pfffff. Sunt neagra de suparare.

De la RDS au sunat. Iarasi comic. De data asta n-a sunat cineva de la relatii cu clientii, ci un nene care monteaza cabluri. Si el a zis asa, scurt si la obiect: “Buna ziua, de la RDS sunt. Spuneti exact ce vreti, ca sa stiu!” :)) Dupa ce a zis asta, ce sa-i raspund? I-am zis ca imi trebuie o mufa, el a zis ca va veni cineva, eu am intrebat cand, el a zis ca nu stie, superb, pai poate azi, pai la 2 plec din oras, pai poate luni, pai luni vin aia cu telefonia fixa, pai luati dumneavoastra o mufa si poate v-o monteaza ei, e cinci mii, nu e mult…

I give up.

Ah, nu inca. Ala cu galeriile. Asta e cel mai adorabil. E nevorbit, nene. Stiti in ce hal?! Cand m-am dus sa comand de la el mi-a povestit cum are el degetul lovit ca a fost pe munte si nu stiu ce a patit… A vorbit jumatate de ora despre asta. Eu eram fara cuvinte de uimire din cauza volumului mare de informatie inutila pe care mi-l deserta in fata urechilor, in conditiile in care eu eram doar o clienta nevinovata.

Astazi cand l-am sunat n-a raspuns. Apoi m-a sunat el si a zis ca isi cere scuze ca n-a raspuns, dar ca nu s-a putut trezi devreme pentru ca aseara a lucrat pana tarziu, ca oamenii lui au ajuns in cutare oras si nu aveau cazare si, sa vedeti, ce complicat a fost sa gaseasca… Aici l-am intrerupt disperata,dar ferma. Domne, zic, toti aveam probleme, viata este grea, hai sa fim eficienti, sa rezolvam problema, spuneti-mi cand veniti. Ta-na-nam. L-am luat prin surprindere! A ramas tacut putin, apoi a zis “luni”.

Ma scuzati acum, ma duc sa astept un muncitor sa aduca o masa. Asta este viata.

update: i-am sunat pe aia de la net. Au zis ca vin dupa 3. Pai, si pe mine nu ma sunati? Nu v-am spus ca nu e cineva mereu acolo? Eu la 2 plec din oras. Aaaaaa, da, pai mai devreme nu se poate. Nu mai bine ii lasam eu sa vina dupa 3 si sa nu gaseasca pe nimeni? Nu asa le trebuie? In fine, abia acum ma duc sa astept masa. Serenity now!!