Am adormit aseara cu telefonul in mana. Ma gandeam ca daca primesc un sms mi-e mai usor sa raspund daca am degetele pregatite pe tastatura deja.
M-am trezit la un moment dat, era gata sa-l fac doua bucati pe saracul aparat cu clapetica. Vorba aia, oricat de rezistent ar fi, la 47 de kg sigur ar fi cedat. Am pus telefonul pe birou si m-am culcat la loc.
Dimineata a sunat alarma cand visam ca trimit un sms si tineam pumnii stransi, ca si cum as fi tinut un telefon in maini, iar degetele mari se miscau ritmic pentru a bate mesajul visat. Ca un catel care da din labute, agitat in somn, visand probabil ca alearga dupa o pisica.
Acum doua nopti, m-am trezit pe la ora 2 si, stresata din cauza serviciului, mai mult somnambula decat treaza, am scris un sms pentru o colega “maine dimineata avem sedinta. te-au anuntat?” Nu am trimis totusi mesajul, pentru ca m-am dezmeticit la timp si mi-am dat seama cat e ceasul si ce fac.
Adesea imi verific telefonul dimineata pentru a vedea ce mesaje am trimis seara. Aproape ca am goluri de memorie cand sunt obosita. Se intampla sa regret lucruri pe care le-am scris. Uneori si blogul ma ia prin surprindere dimineata daca am scris seara, la oboseala, pentru ca scriu adevaruri.
Pe 8 octombrie acum cativa ani, nu mai stiu anul, dar stiu ziua, cand m-am despartit de cineva la care tineam mult si am convocat doua prietene la un whisky ca sa treaca timpul mai repede, lasam telefonul pe masa cand ma duceam la toaleta si spuneam “Sa nu-i dau mesaje, sa nu-l sun. Sa nu ma lasati.” Ele radeau de lucididatea mea, imi luau telefonul si nu ma lasau sa sun. Pana la urma tot sunam, cand eram singura si cand reusisem sa ma conving ca e o idee buna. Apoi imi parea rau.
Aseara am primit un sms de la un prieten si, pe cuvantul meu, mi-am adus aminte ca am prieteni si am respirat ca si cum as fi fost intr-o piscina pana atunci, am iesit la suprafata si plamanii imi erau goi. Se reumpleau cu oxigen. Nici nu i-am raspuns la mesaj. Dar am absorbit atentia, gandul bun.
A durat ceva pana ce mama a invatat sa trimita sms-uri. La inceput, cand abia ne luaseram telefoane mobile (in 1999 cred), ne sunam doar. Acum facem si jocuri de cuvinte si facem glume complicate sau, dimpotriva, ne trimitem mesaje scurte si la obiect: “foame”, “vin” (acasa n.a.), “bere?”.
Din nu stiu ce motiv, foarte rar, se intampla sa nu ajunga mesajele la destinatie. Poate e o chestie de retea, poate am facut ceva gresit. Era vineri, acum vreo doua luni, cand am trimis un mesaj care nu a ajuns niciodata la destinatar. Era trimis oricum seara si am circumstante atenuante pentru sinceritatea tarzie, dar daca ajungea poate ca schimba ceva.
Aveam in memoria altui telefon (mai am putine acum) inca mesajele primite in anul 2000, cand ma placea baiatul care urma sa-mi fie prieten doi ani jumate. Aveam inca mesajele lui cu versuri din muzica, tot felul de declaratii. Aveam inca mesajele cu aniversarile noastre de 6 luni de cand ne-am pupat prima data, un an, doi ani… Desi as fi vrut, nu am putut sa sterg mesajele din toamna trecuta, de acum un an adica. Nu le pot sterge pentru ca nu le pot citi. Poate peste inca un an o sa pot sa fac asta fara sa fiu tulburata ca la vederea unui cadavru pe asfalt. Si port pana atunci cu mine sms-urile alea pe care le urasc.
Si eu sunt un sms. 🙂
24 Comments
Catalin
31/10/2007 at 10:44 AMNu pot sa spun decat atat: Excelent!!!!!! Si esti un MMS 😛
andressa
31/10/2007 at 11:42 AMma gandeam ca vei spune asta, tu mereu spui lucruri dragute. 🙂 mi-e dor de tine.
someone
31/10/2007 at 11:46 AMandressa… eşti foarte autentică – şi, de aceea, vibrantă. hmmmmmmm…
andressa
31/10/2007 at 11:48 AMsomeone,
sunt un sms care se anunta printr-o vibrare de telefon? 🙂
Anonim, George Alexandru
31/10/2007 at 1:35 PMDragut postul ce sa zic.
Cred ca ai nevoie sa fii cu cineva, cat mai repede, inainte sa te haituiasca mesajele triste.
Inca ii mai tii mesajele fostului prieten, poate ca iti este dor de el sau poate ca iti este dor sa poti iubi din nou.
Multa suferinta se ascunde in spatele cuvintelelor si o poveste de dragoste care a durat, ziceai tu 2 ani in care un sms de la un prieten a contat mai mult decat un “El Dorado”
Sper ca luna din seara asta sa iti aduca pe cineva care sa iti incalzeasca inima.
Florin Grozea (Hi-Q)
31/10/2007 at 1:55 PMPastrez si eu SMS-urile de la “fosta”, si ai dreptate: “nu le pot sterge pentru ca nu le pot citi”.
Cand am revazut o serie de SMS-uri de la ea, am retrait in cateva momente o iubire atat de intensa, si inima mi-a batut atat de tare, incat m-am hotarat sa nu revin prea des asupra lor! De ce sa revin? Ca sa-mi amintesc cat de singur sunt acum?…
andressa
31/10/2007 at 2:13 PMAnonimule,
sigur ca eram tulburata cand scriam textul. Trecutul este suprinzator de prezent uneori.
Cat despre sfaturile tale… Ma abtin.
Anonimus
31/10/2007 at 3:11 PMNu te abtine ca iti face rau si nu as dori sa iti las o amintire de nici un fel despre mine.
Tu mai dormi noapte cu ursuletul ?
Ah! era sa uit, apreciez cele 47 Kg de inteligenta feminina.
TwoTimesBaby
31/10/2007 at 3:43 PM47 de kg la 170? ok… 🙂
andressa
31/10/2007 at 3:44 PMajunsesem la 49, dar daca am mancat putin la serviciu o saptamana… iar cad blugii de pe mine. 🙂 asta e. noi sa fim sanatosi.
someone
31/10/2007 at 4:07 PMandressa, şi un haiku e foarte scurt, până la urmă, mai scurt ca multe sms-uri inutile – şi cine spune că nu poate vibra?
nu dam nume, ca nu e nevoie
31/10/2007 at 4:42 PMdar pe cele din primavara asta le-ai sters? 😀
Annie
31/10/2007 at 6:07 PMSi eu pastrez mesaje de demult, mesaje importante pentru mine atunci fiindca erau de la el, iar acum pentru ca le vad ca un fel de dovada ca n-am visat, nu mi-am inchipuit, chiar a fost “ceva”…
Unele dintre ele s-au pierdut (a expirat adresa de e-mail, am pierdut telefonul in care le pastrasem), dar, nu stiu daca din pacate sau din fericire, pentru astfel de lucruri am o memorie fotografica. Stiu si acum primul mesaj de la el, desi era acum… peste patru ani. Le tin minte pe toate. Si nu-mi sunt neaparat de folos, chiar ma intristeaza uneori. Dar trecutul ramane in noi, chiar daca stergem mesajele.
Si da, am trecut si prin nopti cu telefonul in mana, dar nu dormeam, eram la petreceri si toata lumea se distra, numai eu cu ochii pe telefon, doar doar, poate poate…
Ei, a trecut timpul, is much better now… Bafta si tie:)
blu
31/10/2007 at 7:31 PMce dragut e postul asta!
am stat la serviciu pitita sub birou sa nu ma vada cineva ca citesc si sa ma intrerupa : )
andressa
31/10/2007 at 8:29 PMblu,
/me blushes… 🙂
Heyday
01/11/2007 at 1:16 AMMesajele mele au implinit 2 ani de adio deja. Sunt acolo, la caldurica, puse bine si intr-un folder in pc. Dar degeaba, nu le pot citi.
Ti s-a intamplat vreodata sa ai impresia ca ai trimis un sms pe care nici macar nu l-ai tastat? Sau ca ai primit un mesaj pe care nu l-ai primit? Da, deja deriva catre schizofrenie. 🙂
iancu
01/11/2007 at 3:17 AM🙂
Mai este un alt motiv pt care nu poti sterge mesajele vechi ce au insemnat ceva. Doare sa stergi o bucata din tine care a tinut la persoana aceea. Pana la urma fiecare despartire e dureroasa nu numai pentru ca pierzi pe cineva drag, ci pentru ca pierzi bucata aia din tine care tinea la persoana respectiva. Multa vreme nu poti renunta de tot la bucata asta, o tii inca, e greu sa iti tai o parte din tine care e bolnava, pt ca oricat rau ti-ar face, e tot tu.
Uneori ma enerveaza faptul ca uitam ca sa ne vindecam, mai ales cand doare ceva. Uitand, parca sentimentul respectiv se devalorizeaza, parca devine ceva simplu si trecator, desi stii bine ca la momentul respectiv era ceva ce simteai cu toata fiinta ta. Bine macar ca nu uitam de tot, atunci chiar ar fi deprimant. Asa, ramai cu o cicatrice mai mare sau mai mica, ce uneori iti aduce aminte de ceva ce a insemnat mult pt tine in trecut.
Si Dobro scria intr-un 24Fun ceva ce mi-a placut, ca primele dati totul e apocaliptic, pe urma insa incepi sa te obisnuiesti si sa iti dai seama cu tristete ca poti iubi si te poti desparti de multe ori, nu e nimic chiar asa unic si deosebit pe cat ne-ar placea sa credem, meant for life, soul mates si alte balarii din astea.
Dar asta nu inseamna ca nu te poti implica de fiecare data ca si cum ar fi prima si ultima oara 🙂
anti-lolita
01/11/2007 at 10:46 AMIn mailul meu e un foldaras numit strategic “iubi”. Nu se gaseste pe acolo nici o poezie sau marete declaratii de amor. Recitindu-le, aduc mai mult a faza din “Dragostea dureaza…” cu “dam pusi-pusi la putzi-putzi”. Deci mesajele sunt inutile, idioate si complet stanjenitoare. Totusi…nu le-am sters desi distinsul se lafaie cu fosta in vacanta planuita de mine (si implicit cu mine). DEL,DEL,DEL
TwoTimesBaby
01/11/2007 at 12:07 PMdeci nu gatesti…
eu
01/11/2007 at 7:21 PMde ce oare mi se pare asa de cunsocut postul asta…sau ce e scris in el? ma regasesc asa de bine…mai ales in faza cu tineti-ma fetelor sa nu ii scriu nimic iar apoi cand sunt singur gasesc eu cine stie ce motiv ascuns sa ii scriu…dupa care regret ca am fost proasta…si zic “il dau in ma-sa…” da tot eu sufar.
Cat despre smsuri mult uitate in telefon…am unele de acum 4 ani…cu momentele importante ale relatiilor mele.ca o amintire a ce a fost.si ma mai uit prin ele cand sunt low sau cu un self-esteem low ca sa imi aduc aminte ca cineva (sau mai multi cineva) tineau la mine si ca eu meritam (si inca mai merit) toate astea…
Ciupercutza
01/11/2007 at 9:23 PMNu sterge sms-urile. Pastreaza-le undeva. Peste 10 ani cand le vei citi vei zambi. Si vei realiza cat te-ai schimbat. Pe ‘vremea mea’ nu erau sms-uri. Dar am acasa o sacosa de scrisori. Din cand in cand le recitesc. Au savoarea unui vin vechi …
Valentin
03/11/2007 at 9:31 PMCel mai bine ar fi sa depasiti momentele nostalgice si sa va bucurati de prezent .. sa savurati clipa ca si cum ar fi ultima .. vezi http://ditoatepentrutotzi.blogspot.com/2007/11/zorba-greek-or-how-to-dance-sirtaki.html
Rox
10/11/2007 at 2:22 PME prea tare postul asta.Adevarul e ca, ma regasesc in cam tot ce scrie aici.Speranta ca poate poate va privi inapoi la tot ce a fost, ca poate isi va aminti sa dea un beep macar daca nu un sms/telefon, ca poate nu visez degeaba…dar in final realizez ca nu mai e cale de intoarcere inapoi, ce el a luat-o pe calea lui si eu trebuie sa o urmez pe a mea.Cine stie, poate intr-un anumit moment din viitor caile nostre se vor intalni, dar acum nu…acum trebuie sa invat sa privesc doar inainte, trecutul nu se mai intoarce 🙂
» muzica din noi » Andressa
02/04/2012 at 8:28 AM[…] 2007, ma declaram un sms. Catalin facea misto de mine si zicea ca sunt un mms, dar eu tot cred ca sunt 160 de caractere, […]