Se numeste frica daca te doare stomacul si/sau capul. Cand iti bate inima tare rau esti speriat, dar nu ti-e frica. E diferit.
Frica ti-e atunci cand intra in functiune mecanismul de supravietuire si durerea de frica te impinge spre a te face covrig, mic, pe covor. In filmele americane se intampla pe gresie, unde plang de obicei actorii, dar noi suntem altfel, noi avem covoare. Nici nu stiu ce pierd americanii. Se plange mai bine pe covor decat pe gresie, mai ales de frica.
Daca ti-e frica de rau inseamna ca esti destul de curajos sa incerci (din nou) ceva ce te poate face sa suferi, de fapt ceva ce te va face cel mai probabil sa suferi, dar tot risti. Ca in bancul cu politistul care vede o banana pe jos si zice: “Iar o sa cad”. Dar tu stii ca, in functie de unghiul sub care calca el, de greutatea lui si de coeficientul de frecare al suprafetei, exista o mica sansa ca politistul sa nu cada. Asa ca te duci. Si te tot duci. Ca poate, poate…
E normal deci sa te doara stomacul si/sau capul.
Speriat esti cand ti-ai dori ca ceva sa nu se intample. Ca atunci cand vezi un catel mare si fioros care maraie. Si iti bate inima tare, tare pentru ca ti-ai dori sa nu te muste. Frica nu ti-e de catel, frica ti-e pentru ca te-ar putea durea. Dar nu ti-e atat de frica atunci, pe moment esti doar preocupat sa nu se intample acel lucru. Si iti bate inima tare, tare ca sa pacalesti timpul, sa se intample lucrurile mai repede, iar momentul sa fi trecut deja dupa ce ai clipit.
Dar frica de rau e mai rea. Frica de rau se simte in centrul tau ca un vartej care aduna fricile si tremuratul intr-un singur loc si le amesteca pentru a te convinge sa renunti sau pentru a te avertiza ca urmeaza o zona cu alunecari de oameni pe covoare si/sau gresie.
6 Comments
Miss Cliche
02/08/2007 at 1:07 AMPersonal, cred ca atacurile de panica sunt ceva foarte dureros. Mai dureroase decat frica sau sperietura, desi pot fi uneori confundate. Pe mine cuvantul “frica” la asta ma duce cu gandul. Frica de rau insa e mai trista. E abandon. One should give it a try. 🙂
suminonA
02/08/2007 at 7:22 AMAtunci… din ce spui tu nu ne este frica nici de moarte… nu ? ci doar de durerea ce o poate provoca 🙂
andressa
02/08/2007 at 8:32 AMMiss Cliche,
da, nu am pomenit de atacurile de panica. Cred ca atacul de panica este paralizia sperantei si a curajului. Nu mai poti sa crezi decat ca ceva foarte, foarte rau ti se va intampla, chiar si atunci cand nu e cazul.
Iulia
02/08/2007 at 6:34 PMNici eu nu pot sa separ ideea de frica de atacurile de panica. Pentru ca, intr-adevar, nu am avut vreodata temere mai mare decat aceea ca as putea avea _din_nou_ un atac de panica (been there, done that). Si cel mai trist lucru intr-un atac de panica este ca te simti extrem de singur si nedreptatit… toata lumea iti repeta ca esti ok, iar tu simti ca te duci … Corectie : cei care te iubesc iti repeta ca esti ok, restul lumii iti recomanda un Xanax, ca sa scape de tine pe moment. Si daca n-ai discernamant :D, iei Xanax. Si incepi sa crezi ca nu vei mai putea pleca niciodata din oras (ca sa fii mereu aproape de camera de garda), nu vei mai putea merge niciodata cu metroul (ca sa nu ti se intample ceva sub pamant), nu te vei mai aventura niciodata singur in hipermarket, ca sa nu te apuce tahicardia langa iaurtul preferat …
Partea buna e ca daca ai muuuuuuuulta vointa [si nu iei Xanax!] si intelegi ca nimeni, oricat de drag i-ai fi, nu te poate ajuta daca nu iti iei singur inima in dinti [la propriu :D, de tare ce bate], ei bine, daca indeplinesti toate conditiile astea :D, you might just get your life back!!! Worked for me ;).
s.
02/08/2007 at 6:36 PMdaca vrea careva sa ia xanax, trebuie sa aiba grija ca are reactii adverse combinat cu grepfruitul. asa ca pay attention :PP
Miss Cliche
02/08/2007 at 6:57 PMStiu, S. Pe mine m-a amuzat cand am vazut asta. Desi nu as putea explica exact motivul. [Which draws me back to the same conclusion.] :))