lipici la telefon

Ca orice alta persoana normala, am momente in care sunt extrem de lipicioasa si momente in care raspund doar monosilabic si as vrea sa fiu lasata in pace de toata lumea.

In momentele de lipiciozitate maxima, precum bunicutele care suna la 958 si ii spun robotului “Buna ziua, doamna, fiti draguta, cat aveti ceasul?”, intru in vorba cu oamenii de la call center-uri diverse. Am chef de vorba, as vrea sa ma imprietenesc cu oameni si nu ma pot abtine sa nu rad cu gura pana la urechi cand vorbesc cu ei la telefon.

Intr-o zi cu astfel de sentimente roz, am flirtat cu unul de la o companie de telefonie mobila incercand sa aflu nu stiu ce despre un serviciu si tipul m-a intrebat la un moment dat: “Si… suni aici des?“Haha. Am ras de am capiat.

Ieri, in disperarea mea de a afla codul IBAN al unuia din zecile mele de carduri de la toate bancile de pe pamant si in lenea profunda ce ma impriedica sa dau o fuga pana la agentiile unde mi-am deschis conturile, am stat numai pe telefon, apansand tasta 2 pentru nu stiu ce, tasta 3 pentru a vorbi cu un operator… Si pentru ca la o banca era numai ocupat de o ora la servicii bancare, am apasat, ca o rebela ce sunt, pe tasta 1, pentru informatii despre pensii facultative. Si mi-a raspuns un tip si i-am zis: “Stiti, eu nu vreau sa stiu nimic despre pensii facultative, sunt inca tanara, ce naiba, dar daca apas tasta 2 raman pe fir si ascult un robot. Si nu mai suport! Voiam sa vorbesc cu o fiinta umana!” Tipul s-a amuzat si a zis ca intr-adevar el e o fiinta umana, dar ca nu are informatiile care imi trebuie mie.  Am insistat! I-am zis “Nu ma dati iar pe mana robotului!! Faceti-mi o legatura, strigati la un coleg peste peretele ala de carton dintre operatori, ajutati-ma! Am sunat la dvs. pentru ca mi-am inchipuit ca nu suna mai nimeni sa intrebe despre pensii si…” A zis ca da, nu prea suna lumea la el. Hihi. Si tipul, tot amuzat, a incercat sa ma ajute si nu a reusit.

Cred pe unul de la un call center l-am intrebat si daca citeste bloguri. A zis ca nu, nu prea are timp. Dar ca o sa incerce, ca l-am facut curios!

Azi am comandat mancare acasa, coplesita de aceeasi lene care ma bantuie de vreo saptamana, si i-am zis tipului cu care am vorbit la telefon ca mi-e rusine, dar am suma fixa si ca nu o sa am bani pentru bacsis. “Ce sa fac?” El a zis ca nu e nici o problema. Eu am insistat (mereu insist, sunt groaznica!) si am zis “Va rog, puteti sa-i spuneti persoanei care imi aduce mancarea ca am banii ficsi azi, dar ca ma revansez data viitoare? Va rog!” A zis ca ii zice. Si, culmea, cand a venit baiatul cu mancarea i-am zis fastacita: “Stii… nu stiu daca ti-au zis la firma, dar… Astia sunt toti banii mei azi si…” Si el a zis: “Da, stiu, nu e nici o problema!” “Dar data viitoare o sa am mai multi, promit!” Si el (o fi gandit ca sunt nebuna de legat, e clar, mi-am cerut si scuze pentru dezordine cand a pasit pe hol sa-mi dea mancarica si factura) a zis “Nu e nici o problema!” – cred ca a si rosit putin, saracul. Cand ai de-a face cu nebune ca mine, cred ca te ia cu ameteli! 😀

Oricum,  mancarea a fost foarte buna. Desi am baaaad karma pentru ca nu am dat bacsis, nu ma mai suport. 🙁 Trebuie neaparat sa mai comand zilele astea sa-i dau baiatului de o bere. Eventual si o ciocolata. Asta daca nu imi trece perioada de lipiciozitate, ca altfel nu pupa ciocolata! :)))