Deodata mi-am adus aminte unele evenimente nefericite lasa cicatrici ca, de exemplu, alergia la anumite nume.
Un fapt stiut demult de altfel, dar uneori uit asta. Iar azi am simtit un fior rece citind un prenume care imi trezeste amintiri oribile. Si niciodata nu cred ca acel nume va fi ce a mai fost. Pacat de oamenii pe care ii voi cunoaste purtand nume pe care le urasc din cauza unor anumiti posesori, pentru ca tare greu va fi sa treaca de senzatia de disconfort pe care o voi avea strigandu-i.
Si imi placea numele ala. Ce pacat! Eh, taiat de pe lista de posibile nume pentru copiii mei! 🙂
Si asta imi mai aduce aminte si de locurile din Bucuresti pe unde daca trec ma trec fiori. Iar asta poate fi de bine sau de rau. Ni se tot intampla lucruri. Si in curand nu voi mai putea pronunta multe nume, voi ocoli cartiere, orase poate, nu voi mai spune anumite propozitii, fraze, nu voi mai avea loc de sms-uri pentru ca nu vreau sa le sterg pe alea vechi pentru ca asta ar insemna sa le si recitesc si nu pot, intr-o zi o sa respir doar, tot evitand alte lucruri.
Vorba lui Irene, ca le-a zis asa de frumos: “Atunci iti dai seama cate amintiri pot sa incapa intr-o minte de om.” link.
13 Comments
ana
19/05/2007 at 8:35 PMcicatrice, cicatrice, cicatrice. E!
Sabrina
19/05/2007 at 9:59 PMSi ceva mai tarziu vei uita/inlocui nume, propozitii, fraze, cartiere, tari 🙂
Emi
20/05/2007 at 1:41 AMTrebuie sa reciclezi toate locurile astea pecetluite nu sa le ocolesti 🙂
Ai nevoie de niste ancore pozitive… Asa ca ia-ti o inghetata, zambeste si du-te pe acolo.
Cat pentru nume, se spune ca te clasifica automat si ca traiesti in umbra lui. Deci daca te indispune alt om cu acelasi nume… e de inteles 😛
Cel mai tare ma enerveaza frazele/propozitiile though… pentru ele nu am solutii…
Ecologie Umana
20/05/2007 at 9:44 AMPrenumele care îmi trezesc amintiri oribile : Mihai şi Dana
andressa
20/05/2007 at 10:53 AMEcologie umana,
cineva a stricat imaginea Mihailor? Ce urat! Sa stii ca Mihaii, in general, sunt oameni foarte draguti. Pe cel mai bun prieten al meu il cheama asa. Si pe mine ma cheama si Mihaela. In sfarsit, pacat de numele asta frumos.
Dan
20/05/2007 at 10:50 PMDar Danii? Ei ce reputatie au? 🙂 Oricum, thanks pentru aprecierea numelui de Mihai. M-am simtit 🙂
andressa
20/05/2007 at 10:53 PMCu Danii depinde. Dar am un exemplu de nota 20 si salveaza turma. 🙂
hrnicu
21/05/2007 at 4:01 PMAr fi interesant un sondaj cu cele mai resentimentare, nu gasesc un termen potrivit, numele care creeaza cele mai puternice impresii. Pozitive si negative. Ar fi si un ghid pentru viitorii parinti. 😀
Lua
21/05/2007 at 8:19 PMI liked the text and even linked you.
It’s a deep truth and memories are indeed funny little things.
The weird thing is that i sort of believe you can get over the sad bits in a way that your heart doesn’t jump/ cry/ suffer as much as it is used to. You can sort of think about things in a different way. However, you hear the name of the person, you go to a certain place, you smell or touch something and the feeling all comes back to you in full force.
andressa
21/05/2007 at 11:16 PMThank you, Lua. I read your post.
True, there are some things that trigger a lot of memories: places, names, songs, and most of all – smells.
The only thing we have to do is control that, to accept the memories, not let them take over. It’s water under the bridge, right? Or it will be, day. Time heals.
Lua
21/05/2007 at 11:30 PMI want to believe that too. I do.
Did you ever feel that though, in a twisted and macabre way, if you try to accept it and accepting it means, in a certain way, that you put it behind your back, you also find an emptiness inside you? it’s almost like you feel you need to have it in your life… the pain, whatever. Sometimes it’s like things don’t make sense without that sad part in you.
Hum… It might be anger after all. Resentment calling you in. Pain in raw form. Who knows?!
But, yes, water under the bridge. The past may dictate your present but it surely does not need to dictate your future. Not directly or negatively at least.
As for the senses, i’m the same. It’s smells i think. Sometimes i think i am either acquiring autism (usually hypersensitive people) or i am just plain weird 🙂
Orwell
22/05/2007 at 7:32 PM“Si in curand nu voi mai putea pronunta multe nume, voi ocoli cartiere, orase poate, nu voi mai spune anumite propozitii, fraze, nu voi mai avea loc de sms-uri pentru ca nu vreau sa le sterg pe alea vechi pentru ca asta ar insemna sa le si recitesc si nu pot, intr-o zi o sa respir doar, tot evitand alte lucruri”
Acum stiu ce va trebui sa-ti luam de ziua ta: un clopot MARE de sticla.
andressa
22/05/2007 at 7:41 PMOrwell,
nu neaparut unul mare, unul ingust, potrivit penru gabaritul meu. 🙂