despre nondorinte

Daca-ti doresti ceva mult, mult de tot si ti se da peste manute, este posibil sa sfarsesti urand strugurii la care nu poti ajunge, numindu-i acri si dorindu-ti opusul strugurilor, sa zicem capsune. Capsunele alea s-ar putea sa aiba calitatile lor, dar in ochii tai sa conteze doar ca sunt nonstruguri.

Asta e un lucru rau atat pentru capsune, apreciate pentru ceea ce nu sunt si nu pentru ceea ce sunt, cat si pentru tine. Pentru ca uiti ce iti doresti de fapt.

Ricosand ca o minge de tenis intre doua extreme poti fi vesnic dezamagit si traiectoria alegerilor tale devine un cerc vicios sau, si mai dragut, o linie franta, un zig-zag.

In politica, de la Revolutie pana acum, am trecut de la PSD la nonPSD (indiferent de alternativa in respectivul scriutin), pentru ca la fiecare mandat suntem dezamagiti fie de PSD, fie de ceilalti si dupa fiecare ciclu electoral uitam ca un amnezic din telenovele ca ne intoarcem la o alta dezamagire. Si o luam de la capat, fiind mereu surprinsi de rezultatul nefericit.

Se poate insa ca solutia iesirii din cercul vicios al dezamagirilor sa fie detasarea si nu imbratisarea lui “nu”. Poate ca locul potrivit nu este nici intr-o extrema, nici in cealalta, poate ca undeva pe la mijloc ar trebui sa ne oprim.

In politica nu putem cere o perioada de anarhie intre mandate ca sa ne detasam: “We need some time to decide… It’s not you, it’s us. We… how shall we put this… we just need some space. We’re not ready to commit yet, we would like to test different waters…” – ar spune electoratul intr-o comedie romantica americana.  Misto, nu? Si nici a treia cale aristotelica nu poate fi aplicata ad hoc – pe principiul stanga si cu dreapta se cearta si castiga centrul! Pentru ca ideologiile de partid nu sunt asezate pe o axa unidimensionala.

Dar, sa renuntam la trista paralela cu politica, ricoseul se aplica si-n amor. Dezamagirile ne proiecteaza in directia opusa si incepem sa alergam pe contrasens. Si-i spunem primei persoane care seamana cu opusul celei care ne-a calcat pe sentimente: “Te nondoresc atat de mult! Esti exact ceea ce nu-mi doream acum putin timp! Esti atat de diferit de ala/aia – te nonador!”

Numai ca in amor, putem aplica a treia cale spunand “piua”. Decat sa ne dorim nondorinte, sa ne bucuram pentru ca unii oameni nu sunt alti oameni, reducand persoane, situatii si sentimente la diferente dintre trecut si prezent, mai bine cadem pe ganduri si asteptam. Asteptam ca nondorintele sa devina dorinte.

Ca poate iti doresti piersici si tu mananci capsune pentru ca nu sunt struguri acri.