Cand eram pustoaica simteam ca e nevoie sa fie indeplinite trei conditii: sa fie de sex opus, sa fie de varsta apropiata si inca ceva – sa imi fie coleg, sa asculte acelasi fel de muzica, sa fim la aceeasi petrecere in acelasi timp. Cu timpul, s-au tot adaugat cerinte, iar acum mi se pare deseori imposibil sa imi mai gasesc o jumatate.
Stiti cum e, nu? Trebuie sa arate intr-un anume fel, sa se miste cumva, sa vorbeasca despre anumite lucruri, sa ii placa sa-si petreaca timpul ca si tine, sa vrea brad de Craciun sau nu (dupa caz, voi stiti!) si, cel mai important, sa aiba o anumita muzicalitate.
Dincolo de compatibilitatea gusturilor, sta – mai fragila decat toate – muzicalitatea. E o chestiune de ritm si nu numai. E singura care nu poate fi invatata, educata, cizelata, inventata sau impinsa. Uneori, micuta de ea se impotriveste cu succes unor monstri. Muzicalitatea intr-o relatie bate programe si interese diferite, pasiuni necongruente si planuri defazate.
Daca auzi melodia cand sunteti impreuna sau cand sunteti departe unul de celalalt, daca pe ritmul asta dispare sau apare o durere in stomac de fiecare data cand va vedeti, o multime de probleme se pot rezolva. Muzicalitatea e un lucru rar. Si pretios.
Un prieten mi-a spus o data, dupa ce a petrecut timp cu mine si cu M.: “You two jazz. You jazz together!” Iar eu am spus: “I know, but sometimes not even that is enough.”
26 Comments
mihai
17/03/2007 at 7:46 PMPentru ca opinia publica este si ea parte din muzicalitate aceasta.
luca
17/03/2007 at 8:00 PMcand eram mic tricoul cu nirvana era un must. trairile se invarteau acolo si nu era f greu. acum e nevoie de o traire apropiata (macar apropiata) pe un alexandru andries dar si pe un portishead, radiohead sau chestii mai dure. e si asa f greu sa ma astept sa nu fiu singurul care simte cum i se strange ceva inside pe un lhasa dar sa zic ca ar fi minunat sa existe si o traire, diferita ca gen, pe deea dimineata inainte de a incepe o saptamana de media si sa ma astept seara sa pot iesi eu, nu mai zic de ea, din zi si sa ma intorc in linistea unui tribalistas, e deja cam mult… si printre sa fie si viata sociala pe ritmuri de gotan, phoenix, oasis, doors sau chiar deftones.
trairi mai multe. pe mai multe ritmuri. macar de ar fi doua din ele. cand eram mic poate era mai simplu. desi acum simt din prima, acum sunt si mai multe lucruri care trebuie simtite… si asa, saptamana trecuta mi-am zis ca am pierdut deja. “traces that are left ahead” (urma), inainte de a incepe macar drumul. uf
andressa
17/03/2007 at 8:14 PMmihai,
daca ar fi parerea celorlalti cea care cantareste mult, ar fi atat de simplu! dar e mult mai complicat de atat.
luca,
da, mai, asta e problema, ca nu mai incepe pentru ca fugim de nepotriviri instantanee. e foarte ciudat. nu ai impresia ca s-au terminat toti oamenii din lume?
aprozarnet
17/03/2007 at 8:15 PMexact, jazu nu e de ajuns; trebuie sa si “rock togheter”, ca de la rocks sa “spark togheter”
pm:)
andressa
17/03/2007 at 8:19 PMaprozarnet,
dragut spus. 🙂
catalin
17/03/2007 at 8:20 PMde atata muzica sambata asta a fost tare surda. n-au cantat decat sting si alexandrina hristov. si parca nici pe ei nu i-am auzit.
cat despre tine, imi pari o LA, cu urme acute de RE.
shhht.
andressa
17/03/2007 at 8:26 PMcatalin,
Alexandrina Hristov nu mi s-a mai potrivit saptamana asta.
blog de umor
17/03/2007 at 8:31 PMcred ca te referi la ceea ce numesc eu dinamica relatiei. nu cred ca se refera atat la ceea ce sunt cei doi membrii ai cuplului cat la ceea ce asteapta fiecare de la celalalt, la complexul de dorinte de apropiere si temeri de respingere. daca totul e ok din punctul de vedere al dinamicii, o relatie poate sa ti schimbe multe preferinte, poate sa te faca sa descoperi ca sunt misto multe lucruri pe care le ignorai.
catalin
17/03/2007 at 8:37 PMasta pentru ca ai numarat saptamana gresit. ti-am mai spus, mereu dupa luni vine joi si duminica, daca vrem sa grabim vremea.
iar in mainile tale, timpul, biata fiara:), nu are nici o sansa.. matsa imblanzita.
krossfire
17/03/2007 at 9:27 PMDa, sunt de acord cu tine. (Concis , nu ?)
Misha
17/03/2007 at 9:48 PMsi ce te faci cand muzica se opreste dupa cativa ani? cand incerci s-o readuci la viata si nu poti? si iti dai seama ca lumea asta cruda si rea (stiu ca suna a cliseu) ti-a oprit sunetul? ce te faci atunci?
d
17/03/2007 at 11:24 PMSolutia e sa nu urmaresti sa jazz/rock deloc. Daca rock… rock. Daca nu rock, nu-i asa, nu rock. Who cares anyway?! Se intampla accidental oricum. Si, ceea ce e o veste al naibii de buna, se intampla serial. Asa ca orice mici dramolete sau mari dansuri populare… trec. Si vine altele… pana murim (in sensul ca nu ne mai trebuie prostii din astea). 🙂
andressa
18/03/2007 at 12:11 AMcatalin,
mersi. ca mai comentezi adica, la un moment dat am crezut ca ai disparut, ca te-am visat.
krossfire,
ok!
Misha,
totul e sa nu depinda numai de muzicalitate. Desi eu cred ca ea nu dispare niciodata; “chemistry”-ul dispare, atractia poate sa dispara, dar muzicalitatea bate tot. Si daca nu bate tot, conteaza sa mai fie ceva dincolo de ea. Nu cred ca ea rezolva orice problema.
altul
18/03/2007 at 2:01 AMe usor iluzorie problema cu muzicalitatea, ea poate fi si fabricata sau impusa, plus ca nu tine totul de ea.
cred ca ideea de baza e sa rezonezi la fel la aceasi muzica.
sau ma insel?
PS:daca ma insel inseamna ca nu am inteles absolut nimic din ce ai vrut sa zici 😀
alxunder
18/03/2007 at 2:24 AMdepinde si de oameni…o chitara si un saxofon pot suna atat de bine impreuna, te pot urca pana la gizăs, pot scoate soarele din noroi si-asa mai departe…SAU atat de fals, ca o bucata de unghie care se rupe des ce zgarie o tabla nespalata. aproape la fel e ar fi si cu un pian si o trompeta…tine si de cantaret. cum ai spus si tu, muzicalitatea nu e totul…but it’s a big part of it 🙂
andressa
18/03/2007 at 8:48 AMaltul,
te inseli.
alxunder,
pai sigur ce depinde de oameni, de cine/ce altceva sa depinda? nu, muzialitatea nu e totul, dar e un lucru imens.
Jean
18/03/2007 at 9:44 AMBine, dar muzicalitatea dintre două persoane depinde de potrivire. E amuzant că cele două sunt codependente. Nu te poţi aştepta să ai muzicalitate într-o relaţie dacă e o potrivire forţată, dar nu implică întotdeauna şi inversa totuşi.
andressa
18/03/2007 at 10:35 AMJean,
Nu prea inteleg. Eu cred ca muzicalitatea este independenta de “potrivire” (cand spui potrivire te referi la interesele comune, nu-i asa?). Pentru ca dincolo de gusturi si pasiuni, sta si o chestie ce tine de atitudine, de stil de a inspira. Iar acela traieste in ciuda nepotrivirilor.
Potrivirea nu cred ca e fortata: ea e sau nu e. Insa muzicalitatea este… inefabila! 😛
Si gata, nu mai explic. Am scris deja cum zic eu ca stau lucrurile. Mai mult de atat e prea mult.
irina ioana
18/03/2007 at 12:22 PMasculti muzica de divort..
andressa
18/03/2007 at 12:24 PMirina ioana,
da, ascult. e albumul meu preferat de la andries. nu stiu de ce, dar imi merge la suflet.
krossfire
18/03/2007 at 2:03 PMA zis cineva ceva , si voi sintetiza : Daca rock nu e , nimic nu e !
Skandalouz
19/03/2007 at 12:53 PMPana una alta, pentru cei interesati in seara asta e Nicu Alifantis in Expirat 😀
flo'
19/03/2007 at 1:21 PMmuzica trebuie sa fie sexy si sa-ti dea un sentiment de implinire, de comuniune, de exaltare. muzica actioneaza ca un drog.
Ra
21/03/2007 at 12:37 AMDe mult vreau sa ma bag si eu in seama pe aici si hop …asta e o buna ocazie…O sa incep spunand ca ma simt fttt batrana citind ce scri tu acolo, desi paradoxal ma regasesc in ce spui….si am fost lovita candva de o astfel de “vibratie” (cum as putea sa ii zic? )……si cum zici tu, as fi bagat mana in foc ca al meu sortit tb sa tremure pe Alifantis chiar dc e la Polul Nord si eu nu sunt langa el.
Acum am un zambet in coltul gurii caci eu si omul meu suntem incompatibili (muzical vorbind)….serios, e un subiect care e un potential motiv de divort 🙂 Random example: poti sa iti imaginezi ca exista cineva pe planeta asta care sa nu fie miscat nici macar un pic de More than words (pussy music, zice mnealui!)?? Si poti as iti imaginezi viata mea cu punk nemtesc?? Imi face rau fizic…..pe bune….e acolo o gadilatura intre stern si vezica +un gust amarui-dulceag de algocalmin (jur ca nu mint!) Ok, ok, am deraiat de la subiect…..And yet again, there are things beyond music, beyond words….iti doresc sa le afli…. sau poate chiar “beyondul” asta e chestia de care vorbesti?
andressa
21/03/2007 at 9:52 AMRa,
tu te simti batrana? 🙂 Ma intreb cati ani ai. Eu nu scap de senzatia ca sunt ingrozitor de batrana de cand am avut un abces (acum fix un an) si mi-am format niste riduri, dar inchid acest subiect dureros aici.
Ma amuz gandidu-ma ca am scris despre muzicalitate fara sa ma refer la muzica de-adevaratelea, era o metafora, dar se potriveste si-asa, si-asa! Eu ma gandeam la o armonie greu de explicat, bazata pe altceva decat gudturi comune.
Pe de alta parte, inteleg ce spui tu si ma si regasesc in frustrarea de a nu-i fi recunoscute parerile, gusturile. Mai mult, trec prin faza: “Mie imi place cutare si mai du-te naibii cu tigaia ta cu tot!!!” – daca stii bancul cu tigaia o sa ti se para amuzant! 😀
Ra
22/03/2007 at 2:13 PMDa, cred ca zicem de fapt aceeasi chestie….Doar ca eu am deviat de la subiect.Uneori exista o muzicalitate intre doi oameni in ciuda gusturilor diferite (chiar in materie de muzica :-D) Nu-i asa ca e paradoxal, amuzant si totodata datator de speranta? Muzica din spatele muzicii…Poate de-aia nu tb sa ne oprim la primul strat…
Cat despre batranete. Nu vb de ea la propriu. E mai mult o stare de spirit, de etape parcurse….sper ca nu suna condescendent, de fapt o zic cu regret, as vrea sa ma simt mai tanara 😀