Ultimele betii in Polonia. Incerc sa ma bucur cat mai mult de prietenii pe care mi i-am facut aici. Mult mi-au indulcit aventura. I-as lua cu mine acasa pe toti!
Mi se pregateste o mica petrecere de ramas-bun! 🙂
Vin luni, 5 februarie. Pasesc pe Otopeni la 13:45. Abia astept sa-mi vad felia.
Ne vedem curand!
Uncategorized
Pe ultima suta de metri
Posted on 01/02/2007
14 Comments
ove
01/02/2007 at 11:40 PMce repede a trecut … 😀
ksy
02/02/2007 at 12:19 AM🙁 🙁 🙁 :*
dakha
02/02/2007 at 2:12 AMma simt de parca tocmai m-am intors din polonia unde am fost cu erasmus…
Ragna
02/02/2007 at 12:51 PMdakha, you read my mind…
Cosmin
03/02/2007 at 5:36 AMera si cazul sa revii printre noi 😉
Piticu21
03/02/2007 at 1:55 PMintr-adevar a trecut repede.
si … o sa vezi ceva un pic diferit cand te intorci aici. Diferit fata de Bucurestiul ce l-ai lasat in urma cand ai plecat. 😉 [cel putin metrouri noi pe m3]
andressa
03/02/2007 at 2:05 PMPiticu,
in Finlanda am gasit intr-o revista un reportaj despre Bucuresti. Intr-o poza era o cladire foarte inalta pe care nu o recunosteam, desi era aproape de locuinta mea. Asta pentru ca fusese construita dupa ce eu plecasem. Abia astept sa vad daca mai e ceva schimbat!
Gigel
03/02/2007 at 8:05 PMPrintesele beau alcool ? 🙁
Watt
04/02/2007 at 4:49 AMbeau, sub forma de lichior 😉
NetBoy
04/02/2007 at 3:07 PMBig hug for erasing my comment 😉
andressa
04/02/2007 at 3:19 PMNetboy,
hug you right back.
alina
06/02/2007 at 9:09 AMieri eram in aeroport, avand cu totul alte treburi, si ma trezesc deodata ca in fata mea andressa vorbea la telefon. asa mi-am dat seama care este forta blogurilor, si cum ajung bloggerii celebritati pentru ceea ce scriu.
citesc blogul asta dintr-o intamplare, nu te cunosc, nu cunosc pe nimeni care te cunoaste, si cu toate astea…
o senzatie contradictorie, de recunoastere a unei celebritati si de respingere a ideii de celebritate – pana la urma, o persoana perfect normala statea in fata mea, si nicidecum jk rowling.
foarte, foarte ciudat.
am vrut sa iti zic “bun venit acasa”, dar era de ca si cum as fi cerut un autograf, ceea ce mi se pare din principiu o tampenie. pana la urma, de ce sa te bagi in sufletul omului, cand nu-l cunosti?
uite ca totusi iti urez aici “bun venit acasa”
zuza
06/02/2007 at 11:39 PMomg, deja? bravo! 😀
ma bucur mult ca a fost bine.. chin up, sa nu te apuce depresia la intoarcere.. but anyway, bine ca ai trecut cu bine si prin asta 🙂
andressa
07/02/2007 at 1:41 AMalina,
cred ca si jk rowling este o persoana perfect normala. iti multumesc totusi pentru comparatie. desi nu o meritam. 🙂
daca mi-ai fi spus “bun venit” m-as fi bucurat mult. data viitoare poate!
zuza,
omg, da, deja 🙂 nici o depresie aici. si va multumesc pentru primirea calduroasa: nu am asteptam la cer senin, serios! 🙂