Toys for boys

Aseara, in Carrefour, nu era prea aglomerat. Desi de obicei cei grabiti dau din coate ca sa ajunga in fata la frigiderele cu mezeluri, sa poata infasca un salam, iar painile abia scoase din cuptor dispar din cosul imens inainte sa iti dai seama de ce se inghesuie oamenii, aseara se putea respira fara a calca pe cineva pe picioare.

Impingand un carucior micut, plin cu legume si iaurt cu fructe, ne plimbam incetisor pe coridoarele tapetate cu borcane. Eu si Ina. Undeva in spate-stanga, imediat dupa haine, inainte de ghivece, mai sus de sectorul IT, stateau cuminti, pe rafturi, papusi Barbie. “Neoriginale”, dupa parerea Inei. “De ce? Nu, uita-te la cutie, sunt originale!”, le apar eu. “Nu, eu stiu, am avut din Germania!”, face Ina sah-mat. Eu am avut doar autohtone, de la “librarie si papetarie” si, ce-i drept, parca nu aratau ca alea de la televizor, cum am vazut mai tarziu.

Vizavi de Barbie si bebelusi de plastic cu sau fara biberon, erau parcate sute de masinute. Unele erau mici, mici, dar, dupa pret, cu suspensii, altele erau mai maricele (puteau fi motorizate cu o baterie), iar altele erau ditamai camioanele si le puteai si descompune in zeci de piese. Un pic mai incolo, in cutii de plastic spanzurate de carlige metalice, sateau super-eroii. Din pacate, numai Superman si niste X-meni din ce am vazut eu. Mai era si un pirat, dar era mic si nu parea sa stie sa faca nimic, doar statea.

Zic: “Stai! Sa-i iau ceva lui frati-miu!” si ma opresc printre jucarii. Ma uit la Superman, ma uit la Lego, ma uit la soldatei si apoi, descumpanita: “Dar cu ce se joaca baieteii de 10 ani?”.

In afara de noi doua, pe la acelasi raion, mai era un copil, un baietel de vreo 7 ani – blond si ochelarist. Prefacandu-ma ca ma uit la papusi, il urmaream cu coada ochiului, impingand caruciorul in directia in care el mergea. Cum se oprea la ceva, cum apaream si eu sa vad la ce se uita! Micutul m-a ignorat o vreme, dupa ce insa verificasem vreo 6 masinute pe care pusese el mana, incepuse sa se uite la mine cu gura deschisa. Cam mare coincidenta sa ne placa aceleasi lucruri, se gandea probabil.

Mi-am dat seama ca nu stiu cu ce se mai joaca acum baietii de 10 ani. Eu, acum 12 ani, ma jucam cu varul meu mai mare cu un an decat mine. El avea soldatei si masinute si pistoale. Iar eu ma conformam, desi preferam papusile, pentru ca nu aveam de ales. Dar nu mai stiu pana la ce varsta erau soldateii cea mai bestiala chestie. Si nu stiu daca generatia de astazi mai crede ca soldateii sunt bestiali. Masinutele? Pai, parca eram mai mici cand le buseam. Si aveam si cu baterii, una facea nini-nino si avea si luminite pe capota. Dar cred ca aveam 7 ani, ca prichindelul pe care il urmaream eu prin Carrefour.

Cand eram in Viena, fratele meu avea 2 ani si i-am luat un tricouas mititel pe care scria “for 2-year-olds”. Simplu, nu? I-a fost cam mare si l-a purtat pe la 3 ani, dar orisicat! Pe jucarii de ce nu scrie la ce varsta le iubesc copiii? Scrie cand le inghit, dar atat.

Am abondonat spunand ca voi cere sfaturi: ce le place copiilor de 10 ani? Harry Potter, Spiderman, stiu. Altceva?

Sper ca Boo ma va ajuta, doar are o fabrica de jucarii, nu? 🙂

Cine are frati / veri / nepoti mai mici? Dati-mi o sugestie, va rog. Si tineti de cont de faptul ca am multe bagaje de adus acasa, nu pot lua o bicicleta!