De vorba cu un pensionar

In drum spre Bucuresti. Bocancii mei. De cand am venit din Finlanda, pe 28 decembrie 2006, am trimis trei pachete acasa prin diversi prieteni care aveau drum Varsovia-Bucuresti. Cred ca de acum sunt pe cont propriu, nu stiu daca mai prind pe cineva sa ii pasez niste cutii cu bomboane finlandeze ca sa-mi mai usurez valiza.

Asteptam in gara, Warszawa Centralna, in holul principal, sa vina Bogdan sa ii dau plasa cu bocanci si asternuturi. Se face intuneric pe la 3 si jumatate dupa-amiaza, asa ca, desi era doar 7 seara, mi se parea ca iesisem din casa la miezul noptii. M-am asezat pe o bancuta, in fata casei de bilete numarul 7. Langa mine, un batran cu multe riduri vesele, de hohote de ras. Avea un baston langa el, purta caciula si ochelari, un parpalac bleumarin pana la genunchi, pantaloni si pantofi negri. La un moment dat, domnul mi se adreseaza in poloneza: “Pani,….”. Nu inteleg ce spune asa ca ii zambesc si ii spun: “Nie mowie popolsku.” [Nu vorbesc poloneza]. Ma intreaba daca vorbesc rusa, zic nu, engleza? da! Atunci el zice, aratand spre o cucuoana cu parul rosu si o coafura prea inalta, undeva in fata noastra: “Big red head!” : )))))))

Nemultumit, se stramba putin si bombane: “Not head…”, eu il ajut: “Hair!”, el “Yes, hair, hair!”

Avea cam 70-75 de ani si cred ca toata viata a fost vorbaret. Si probabil a avut si o viata plina de aventuri, daca stia doua vorbe in engleza, pentru ca cei din generatia lui aici nu prea stiu altceva decat rusa sau poate germana. Sau poate romana, daca au plecat din Cernauti cand erau copii.
Mi-a placut poanta cu parul duduii ce statea la coada. M-a intrebat de unde sunt. Fericita ca pot sa folosesc putinele-mi cunostinte de poloneza, am raspuns: “Ja mieszkam w Rumunii” [Sunt din Romania] – nu sunt sigura ca am nimerit ortografia. Eh. Orisicat.

“You working Warzsawa?”

“Nie, jestem studentka tutaj.”

“What you study?”

“Media.”

“Medic?”

“Nie, media, journalism, papierosy, newspaper!”

“Ah, yes, yes, media! You have husband?”

“Nie. [Ma gandeam cum sa ii spun ca sunt cam mica pentru maritis si ii spun cati ani am]. Ja mam dwadzesciadwa lata.”

“Ah, young, young. You go to Romania now?”

“No, I wait for a friend. I send this [aratand spre plasa] to my mother.”

“You – mother?” [aratand spre burta]

“Who – me – mother???? No, no, no, no! I HAVE a mother, I’m not a mother yet!!”

“You sit down because you are mother?”

“No, no, I sit because I am lazy, not a mother!”

“Ok, ok, you are not mother [rade pentru ca am facut ochii mari de la “who me mother?!”]

“You live in apartment here?”

“Tak, tak, [asta inseamna da, da] meszkam razem moja kolezanka.” [Locuiesc cu o prietena.]

Am discutat si despre chirii si daca am bani de la parinti sau am bursa. Am bursa, bani europeni, i-am explicat. Foarte, foarte simpatic pensionarul. A aparut la un moment dat o doamna, poate fiica lui, au ras impreuna putin (cred ca ea a mostenit simtul umorului de la el) si au plecat. Am plecat si eu, trebuia sa imi trimit bocancii acasa.