Se apropie momentul in care voi impacheta aproape totul si devin incet, incet nostalgica.
Am un magazin la coltul blocului, asa cum toate blocurile care se respecta ar trebui sa aiba. Inchide tarziu si are bere. Magazin de nadejde. Sunt doi vazatori acolo, lucreaza pe schimburi. Unul dintre ei m-a vazut plangand. Asta ma face sa ma simt apropiata de el. Plansesem pentru ca platisem 50 de zloti pentru cartela prepaid si nu mergea si aveam o zi atat de proasta… Ma certasem cu Ina, nici nu mai stiu de ce, la inceput ne certam din orice. In plus, il sunasem pe un amic de aici, de fapt un tip pe care abia il cunosteam, ajunsesem de numai cateva zile, nimeni nu mi-era apropiat inca, si ii spusesem printre sughituri ca nu am cu cine sa vorbesc. Iar el, detasat, mi-a zis ca face curat, ca poate alta data.
Ca sa mai dau un telefon aveam nevoie de cartela aia. Bani nu mai aveam, am inceput sa plang. I-am zis vanzatorului sa o inlocuiasca (imi vanduse altfel de cartela, nu mi-e clar nici acum) pentru ca eu sunt suparata si singura si nu mai am bani. Si ca nu ma misc de acolo, sa-l cheme de patron, pe cine vrea el, eu nu plec. Mi-a schimbat cartela. De atunci, cand ma vede, vanzatorul zambeste larg. “Uite-o pe straina aia maniaco-depresiva!”, isi spune poate in gand.
Celalalt vanzator nu m-a vazut plangand, dar m-a vazut doar cumparand bere. Si cum el nu vorbeste engleza, eu ii spun doar “piwo” si el imi ofera ce crede de cuviinta. E un fel de ruleta, dar nu ruseasca. Cu bere nu pierzi. Asadar, cand intru in magazin, ranjeste cu gura pana la urechi si asteapta sa zic “piwo”. The rest is history.
Un alt lucru de care mi-e greu sa ma despart va fi apartamentul in care locuim. Ne plangem mereu ca e friguros, ca scartie usa dintre camere, ca nu se inchid dulapurile, dar adevarul e ca ne-am atasat de locul asta.
Peretii sunt atat de subtiri ca aud cand vecina se uita la The Bold and The Beautiful. Si e dublat in poloneza!
In baie, rufele stau la uscat pe o franghie care traverseaza incaperea pe lung. Stand pe WC, iti picura apa in cap daca ai deasupra ta un pulover sau un cearceaf stors insuficient.
Becurile se ard unul cate unul. Intai la bucatarie. Ne fila lampa de ceva vreme si, ieri, avand un musafir de sex masculin, am insistat sa “repare” becul. Acum mancam pe intuneric. Ca-n bancul cu misoginii.
E atat de frig in casa. Mai ales de cand ninge si temperatura nu mai sare de 0 grade. Singura solutie pe care am gasit-o este sa stam cu aragazul aprins. Nu mereu, ne-a zis cineva ca e periculos. Mai si aerisim. Dar ne incalzim la aragaz.
23 Comments
aka
30/01/2007 at 12:13 AMCondoleante.
Laurentiu
30/01/2007 at 12:37 AMVai! Si eu care credeam c-o duc rau la camin…
NetBoy
30/01/2007 at 1:17 AMI would trade lives with you…
Sper sa treci si pe la o intalnire netoo cand vii in .ro, poate asa ajungem la o “piwo” cu toata lumea :))
overheard in Andressa
30/01/2007 at 1:45 AM“tranverseaza”!?!? :O
hnu
30/01/2007 at 1:54 AMCum e bancul cu misoginii? 🙂 Si mai lasa nostalgiile, gindeste-te ca vii la mama acasa! 🙂
stingo
30/01/2007 at 2:33 AMCare e bancul cu misoginii? (De obicei urasc bancurile, so it better be good.)
andressa
30/01/2007 at 2:40 AMstingo si hnu,
de cati misogini e nevoie sa schimbi un bec in bucatarie? de nici unul – proasta dracului poate sa gateasca si pe intuneric.
kod
30/01/2007 at 11:51 AMAtata nostalgie…lasa ca te refaci in .ro cu o piwo si o shaorma de la colt 🙂
andressa
30/01/2007 at 12:39 PMcorectat, mersi.
Stefan
30/01/2007 at 1:03 PMTare bancul. 😀
Keos
30/01/2007 at 1:48 PMCandva o sa iti amintesti de lucrurile astea, mai bine sa le traiesti… Apropo, frumoasa expunere, aproape ca intr-o carte.
hnu
30/01/2007 at 2:47 PMHii, abia astept sa i-l spun neveste-mii 🙂
Shtrumfy2k
30/01/2007 at 2:59 PMcat de tare e bancu:):):):)
tot mai bine e in .ro …nu as pleca de aici pt nimic in lume
sin
30/01/2007 at 3:52 PMasteptam cu nerabdare party de welcome back 😉
Dies Irae
31/01/2007 at 4:25 PMDa, poate vii si la un concert de-al nostru (pe 25 febr e posibil sa cantam in Suburbia)
intunericitul
31/01/2007 at 7:59 PMhahahhaha….cat am ras la textul asta…
femeile astea…
Yorick
31/01/2007 at 8:40 PMde chestia cu magazinu imi aduce aminte de o chestie cu magazinu de langa mine. e un magazin la blocul de langa al meu si cand ma duc acolo una din vanzatoare stie deja ca ma duc sa iau paine(feliata), nici nu mai tb sa-i zic:) la fel cu “piwo”
ove
31/01/2007 at 11:00 PMoffff 🙁
cineva
01/02/2007 at 3:15 PMscrii bine
ruxy
08/02/2007 at 1:43 AMnoi am gait alta metoda, ne incalzim cu uscatorul de par…suntem erasmus la teramo, italia.numai bine.iti dadeam o alta idee 😛
Nico
27/02/2007 at 11:28 PMPrea tare expunerea ta. Imi place. Voiam sa intreb doar … cum de aveti internet ?
andressa
27/02/2007 at 11:31 PMNico,
aveam Internet (acum am ajuns in Romania) pentru ca l-am rugat pe proprietar sa ne ajute. Si am platit 12 luni pentru 4 luni de Internet…
Nico
27/02/2007 at 11:40 PMAm citit doar fragmentul de mai sus… Nu stiu care este intreaga poveste … un prieten avea un link la el pe pagina … si ma trimitea direct aici. 🙂 Bravo voua ca ati ajuns in Romania. 🙂