Servetele parfumate de la Emmi

Alex , pregateste un icon cu o shaorma pentru Geokeo! A new restaurant is in town: Emmi!

In ultimii ani, multe firme si-au incercat norocul pe locul acela. Pe vremuri, acolo se intindea falnica o uriasa Librarie-papetarie. Din acel loc mi-am luat prima papusa aproape-Barbie si primul elefantel cu apa (un fel de pistol cu apa preistoric), dar si trei pixuri identice pe care le-am folosit la examenul de admitere. Anii au trecut, vanzarile librariei au scazut, iar chiria a devenit probabil greu de platit. Mai bine de jumatate din librarie a devenit disponibila pentru dornicii de investitii.

Acum cativa ani, Papa Bun a fost unde e acum Emmi. Papa Bun avea ceva extraordinar: sosul casei. Nemaipomenit. Si Pizza Papa Bun era delicioasa. Dar, cum cartierul Iancului nu e chiar Beverly Hills, bietul Papa Bun a devenit locul de facut veacul pentru baietii de baieti. Eu am incetat sa mai intru in fast-food: era vesnic prea mult fum acolo si senzatia era ca daca cereai un hamburger, intrerupeai o secventa din The Godfather – stateau toti dubiusii la sfat, unii doar ca sa-i apere pe altii, se amenintau, negociau. Prea periculos pentru un om infometat.
Papa Bun si-a inchis bucataria si portile, nu stiu nici acum de ce. Banuiesc insa ca au scazut vanzarile din cauza golanilor de tip atarnache.

Au mai incercat si altii. De exemplu, Shaorma King. E amuzant insa sa vezi cum se lucreaza luni de zile la re-renovarea unui spatiu pentru un restaurant cu o viata de doua luni… Shaorma King a renovat mai mult decat a vandut. Si-au facut si ei peretii in culorile lor, rosu si galben, au adus mobilier, au instalat aparatura sofisticata de preparat sandvisuri si au deschis pravalia. Am mancat de doua ori acolo, de doua ori m-a durut burta de parca mancasem cuie. Neeeext! Mai bine mancam la 2 minute mai jos unde, desi se zvoneste ca nu se spala aia pe maini, ca umbla sorocei printre lipii si alte povesti cu monstri, macar are gust bun tot si nu ma doare nimic!

Dupa Shaorma King a urmat Emmi. Actualul Emmi. Au renovat si astia, dar nu au modificat prea mult. Pesemne ca Shaorma King aveau know-how-ul prepararii si servirii mancarurilor, dar le lipsea managementul! Sau ingredientele? Taraba in spatele careia se infasoara lipiile e tot acolo, culoarea predominanta e tot rosu. La intrare, sta maret un meniu pentru uriasi. Il vezi si de vizavi! Acolo gasesti insiruite diverse tipuri de shaorme: mica, mare, de pui, de vita; hamburgeri; pizze, mancaruri alese: zacusca, ghiveci, conopida. Imi e clar ca Iancului e condamnat sa gazduiasca doar fast-food-uri si nici un restaurant cu specific ardelenesc. Macar au zacusca!
Intru in micul spatiu cu o bucatarie in vazul lumii in partea dreapta si cateva mese in fata. Sunt intampinata de un domn brunet, cu mustata, imbracat intr-un fel de halat alb cu sigla “emmi” si tichie asortata pe cap: “Buna ziua! Bine ati venit!”

Faceam un pas important. Testam noua pravalie. Cineva ma intreba de curand: “Mancam aici? O fi bun?” si am raspuns cu grija materna: “Nu mancam aici, nu am testat inca locul!” Poate mi se face rau, trebuie sa stiu ce recomand! Eram foarte atenta la loc asadar.

Mi-a placut ca m-a intampinat cineva. L-am intebat bine dispusa: “Ce aveti bun?” si el, cu accent turcesc sau arabesc, a exclamat, indicand platourile ce aratau imbietor: “Tot! Tot este proaspat, foarte, foarte bun!” Si il credeam ca e proaspat. Doar abia au deschis! Sa fi adus mancare veche din alta parte pare putin probabil. Asa ca mai am doua saptamani in care sa cred ca mancarea e cvasi-proaspata!

Mi-a facut un mic tur: “Avem leguma (sic!), ghiveci, conopida, shaorma de pui, de miel…” – “De miel?”, il intrerup eu. “Da, de miel.” “Dar afara scrie ca e de vita!” Domnul imi explica: “E cu vita si cu miel. Amestecat!” “Amestecat? Atunci asta vreau!”

Foarte amabil, ma invita sa ma asez: “Stati sa serviti.” Dar ii spun ca vreau la pachet si astept pe un scaun inalt, ca la bar. Ghidul meu in ale gatronomiei turcesti imi transmite comanda celor doi bucatari: “O shaorma de miel la domnisoara!” Printre sosuri si carnuri se plimbau, cum spuneam, doi indivizi, in aceeasi uniforma alba cu tichie: cei doi bucatari. Unul, inalt, slab si blond, imi aducea aminte de shaormarul de pe langa biroul meu. Parea sa fie ma degraba jucator de WoW decat angajat de fast-food, dar a facut o treaba buna amestecand toate cele, mie mi-a placut foarte mult. Celalalt bucatar este mai mic de statura si brunet, iar din cand in cand mai discuta intr-o limba straina cu celalalt domn brunet.

Cat timp shaorma a fost pregatita, am analizat conopida pane, puiul shanghai (ceva ce nu lispseste din nici un fast-food care se respecta!), desertul exotic (chiar asa se numea) – toate expuse ca intr-o vitrina – si am fost convinsa ca trebuie sa incerc si alte lucruri, dar incep prudent cu specialitatea casei.

Shaorma mica a costat 7 lei. Raport calitate, cantiate, pret – excelent! Bila alba vine de la altceva: in punga cu shaorma mi-au dat un servetel parfumat in ambalaj cu “Emmi”. Unde ati mai pomenit asa ceva? Servetele normale si servetele parfumate personalizate! Servetelul mirosea si foarte bine. Am mai primit in punga si un pliant cu poze cu cei doi care vorbeau, spuneam mai sus, in alta limba si cu un accent dragalas in romana si poze cu, nu-i asa?, mancare!

Shaorma a fost excelenta, serviciul foarte bun (m-au intrebat de doua ori daca vreau “cudetoate”) si dau servetele parfumate!

Ca atare, daca treceti prin Iancului, va recomand sa dati o fuga pe la “Emmi”, Sos. Iancului nr 7, sector 2, telefon 256 94 26 sau… Doua numere de mobil copiate intocmai de pe pliant: “Nuri Usta: 0726 788 162” si “Şukru Usta: 0726 121 101” (o insemna livrare la domiciliu? cine stie?)

Sa aveti pofta! 😀