Sunt cam 12 ore pana va decola avionul spre Varsovia. Mai sunt 10 ore pana vine my special someone sa ma ia si sa ma duca la aeroport. Mai sunt 2 ore pana vine Flavia pe la mine sa bem un ceai, sa vorbim. Mai sunt cam 15 minute pana vine mama sa ma ajute sa impachetez.
Numaratoarea inversa a inceput. Si am o uscata senzatie de neapucare sa fac tot ce as vrea, de parca as pleca forever and ever and ever and ever and ever and ever and ever and ever and ever and ever and ever and ever and ever and ever and ever.
Anul trecut, cam pe vremea asta, ploaia imi aminteste de o anume seara, eram la Deko cu Ruxandra si vorbeam despre lucruri foarte, foarte foarte triste: tatal ei, canapeaua mea, timpul asta. Si am vorbit putin cu ea, mi-e dor de Ruxi. Oare cum ai trecut prin ce ai trecut? Cum ai facut sa-ti apara soarele pe straduta? Esti formidabila.
Tina mi-a pregatit un CD cu muzica vesela si mi l-a lasat la firma de la parterul blocului. Merci, ma belle! O sa-l ascult cand o sa simt ca as bea un Ionut Umblatorul, vazand lumea prin jumatatea transparenta a paharului, si nu prin partea de culoarea caramelului.
Pai da. Nu mi-e frica de limba aia, chiar daca nu am gasit dictionar, nu mi-e frica de dormit in hotel/gara, chiar daca nu stiu inca adresa apartamentului unde voi sta, nu mi-e frica de foame, chiar daca nu stiu cum voi sta cu banii la inceput. Mi-e doar uscat sa plec atunci cand mi-e bine.
Va scriu cand ajung acolo. Pa pa! :-*
11 Comments
Ionuka
27/09/2006 at 6:02 PMstiu stiu stiu starea asta. de fiecare data cand plec de acasa. prima data cand am plecat de tot, si mama imi tot zicea ca pot veni inapoi oricand. a doua oara dupa o vacanta de iarna. a treia oara in iunie. e tare greu. stiu.
stingo
27/09/2006 at 6:24 PMDacă mai sunt 12 ore până la decolare şi 10 ore până când vine your significant other să te ducă la aeroport, înseamnă că ţi-ai lăsat, după matematica mea, prea puţin timp şi o să pierzi avionul (mai ales cu francofonia asta). Vrei cumva să nu mai pleci? =]
În orice caz, drum bun şi nu uita ce ţi-am zis. Turn this experience into an opportunity.
tuvia
27/09/2006 at 7:02 PMbon voyage and good luck!
mariko
27/09/2006 at 10:12 PMdrum bun!
radu
27/09/2006 at 11:38 PMSubscriu la ultima idee a lui Stingo cu oportunitatea. Drum bun si have fun! 🙂
Musculin
27/09/2006 at 11:47 PMDrum bun si distractie placuta!
Nu-ti fa griji ca o sa te descurci de minune si o sa-ti treaca dorul de casa odata ajunsa acolo.
Raluca
28/09/2006 at 9:05 PMWelcome into the club! Sunt convinsa ca totul va fi bine si ca timpul va zbura mult mai repede decat crezi acum. Ai grija de tine (hmmm, vorbesc ca maica-mea) si bucura-te de fiecare moment.
zuza
29/09/2006 at 1:09 AMenjoy yourself, dear! fii fara frica.. si fericita! 🙂
blowfish
29/09/2006 at 4:24 PMesti mare si desteapta o sa vezi ce ushor te vei descurca acolo…. sa-mi dai nr de telefon de acolo ca venim si noi in noiembrie ca e un festival frumos pe unde mergi tu
😛
ai mailul din cate stiu eu
Cristina
29/09/2006 at 6:54 PMDrum bun si distractie placuta!!Sa te bucuri de fiecare moment departe de tara asta si de facultatea “formidabila”la care suntem!O sa iti simt lipsa…in pauzele de tigara si la cafeaua din Jeg.
Pe cine mai stresam noi cu intrebarile despre facultate semestrul asta…??Glumeam :))
Te pup!
Cum e să fii Erasmus :) « Andrei
29/11/2006 at 2:20 PM[…] http://www.andressa.ro/2006/09/pe-picior-de-neplecare.html […]