In mod bizar, eu stiu deja unde voi locui cand voi fi “om mare” 😀
Cand voi termina facultatea si masterul, cand voi avea un full-time cu multe satisfactii printre care team-buildinguri, bonuri de masa si masina de la servicu, cand o sa fi invatat sa gatesc ceva mai bine si voi avea pe langa laptop [asta e pe teava oricum, mom is the greatest!] si un aparat de fotografiat si mai multe perechi de pantofi cu toc si un aragaz din’ala smecher cum vad zilnic in vitrina la Domo – argintiu si cu butoane and stuff 😀 = atunci voi fi un om mare.
Incerc sa ma gandesc unde mi-ar placea sa stau si stiu deja ca nu conteaza sa am un apartament mare pentru ca nu organizez nunti in el! Trebuie sa aiba balcon, un dormitor maricel si o sufragerie luminoasa. Ii voi pune eu aer conditionat, ca nu sunt cactus sa indur canicula vara si va fi o casa perfecta. Conteaza insa sa fie central. Cat de cat. Acum nu stau departe de centru si imi place sa merg pe jos pana acasa vara.
Am gasit locul perfect. Blocul adica. Nu stiu cum e inaintru, dar am un sentiment ca e tot ce mi-as dori. Si are o farmacie nonstop foarte aproape si mai multe fast-fooduri. E aproape de diverse baruri si de actualele birouri [e mai multe!]. Asta nu e criteriu, dar e un bonus.
Sunt atat de incantata de alegere, ca trec pe acolo des cu zambetul pe buze si imi imaginez cum vin acasa cu o plasa imansa de la supermarket si caut cu greu cheile in geanta si nu le gasesc si cad pe jos cutiile de Pringles [ca luasem mancare :P] si ma enervez si ma ajuta un vecin pana la urma. Ma indrept uneori spre intrarea in bloc si nu stiu numarul de la interfon pe care il voi avea. Dar pot ghici.. Pentru ca stiu deja ca nu voi sta la etajul 1 sau 2 si nici la ultimele 2 etaje.
Stiu ca voi locui acolo. E o zona scumpa, mi-ar trebui foarte multi bani ca sa imi cumpar o cuite de chibrituri in zona, dar ce sunt banii cand e vorba de fericirea mea ? 🙂 De ce muncim daca nu pentru a ne indeplini visurile ? In plus, iubitul meu, cand voi fi mare, va vrea si el sa ne luam o casa tare si deja efortul va fi impartit la 2! La mai multi de fapt, ca mai sunt si parintii 🙂 Asa ca voi locui acolo. Voi trece pe acolo pana voi avea cheile mele.
PS: nu sunt o romantica. Asa a fost si cu PRO TV. Pe geamul scolii generale ma uitam la Pro Tv si spuneam ca acolo voi lucra eu cand voi fi mare. Si acum un an-doi ma uitam pe geam din Pro Tv la scoala generala si spuneam: “Uite acolo steteam eu cand eram mica si imi doream sa lucrez aici mai mult decat orice!” Trebuie doar sa vizualizezi, restul vine de la sine.
30 Comments
Mihai
15/06/2006 at 11:28 AMNu gasesti ca ar fi mai practic sa fie o casa pe pamant cu o bucata semnificativa de curte in care sa pui flori ? Sau sa cresti gaini 🙂
Pana atunci, poate se fac multe sosele largi si libere in Bucuresti si din centru pana acasa, o sa faci 10 minute – si astfel o sa te bucuri si de linistea din non-centru
Dienutza
15/06/2006 at 11:29 AMAndressa,
O s fie un pic mai lung ce am de zis:-)
Sunt colega de an cu tine, ma stii din vedere, pentru reper sunt fata care trebuia sa iti dea un pix la exam la petcu;-)))))Asta e mai putin important…
Ideea e ca, kiar dk nu am interactionat prea mult, spre deloc, in astia trei ani, I knew you…:P Si sincer imi pareai un soricel de biblioteca, care pe deasupra se da si bine pe langa profi…
360 grade turnover!
Am citit articolul din TVmania (sunt fan:-) despre overheard, am intrat, am ajuns si la andressa… Mi-am skimbat parerea… M-am regasit in cateva din blogurile tale, esti geniala si ma bucur ca esti bucuresteank ca si mine pentru k am un ghimpe serios impotriva provincialilor care vin aici, mananca, dorm, invata, trag chefuri, se indragostesc, castiga bani aici, dar pentru care bucurestiul “e nasol, frate, e urat, miroase urat, prea multi oameni”….in fine…
Concluzia: m-am pripit, am judecat dupa aparentze…
Anyway, keep up the good work!:-))
andressa
15/06/2006 at 11:47 AMSoricel de biblioteca? 😀 Who me? Totally! 😀
Ma bucur ca iti plac proiectele mele.
Cat despre cei care nu sunt din Bucuresti: one of my best friends is from the great town of Dorohoi!! Cum adica vin aici, mananca dorm, invata si apoi se plang. Au toate motivele sa se planga de gunoaie! Si de cainii vagabonzi, as adauga eu! 😛
Sigur, e in fiecare dintre noi puterea de a vedea si lucrurile bune din jurul nostru, dar e si dreptul nostru de a ne plange , de a critica – cel mai bine ar fi – in mod construcitv. Dar daca nu, asta e!
Abia astept sa stau ca o lady la Varsovia cu laptopul in fata si sa scriu un post despre cat de dor imi e de berea ieftina de la noi sau de bulevardul Magheru 😀 e normal sa vezi cu ochi critici un loc nou, amintirile si comparatiile te ajuta sa te acomodezi, cred.
Mersi de vorbele bune, Dienutza. Asta e un avantaj al blogului: multi oameni ajung sa vada si alte laturi ale noastre, dupa ce ne citesc. Poate stam de vorba la o cafea la pahar de plastic in Jeg. Pe curand!
psyche
15/06/2006 at 12:12 PMce roz esti. trista faza cu “regasitul” in blog. slab, slab, foarte slab.
Cristy
15/06/2006 at 12:18 PMTu lucrezi la Pro Tv? 😮
andressa
15/06/2006 at 12:18 PMAm lucrat.
tux
15/06/2006 at 12:39 PMacum nu mai lucreaza. e din cauza lui keo. joke.
zoso
15/06/2006 at 12:58 PMo sa stai la usa daca imi aduci (numai) pringles.
Gabi
15/06/2006 at 12:58 PMCine-ar fi crezut?
Să-ţi scrii biografia, sa nu mai avem surprize 🙂
blinder
15/06/2006 at 2:56 PMsa stai la 3 [etajul].. e cel mai bine. dar nu`ti fa mari sperante k o sa te ajute vecinii;)) ps: scrii fain, imi place
Andrei Sava
15/06/2006 at 5:13 PMhmmmmm 🙂
radu
15/06/2006 at 5:45 PMMda, imi place determinarea ta. Chiar daca e un pic ironica. Oricum, vine un moment in viata (damn it!) cand o sa ai (aproximativ) tot ce ai visat si in mod natural o sa vrei si mai multe. Totdeauna apare ceva de facut, ceva dezirabil, care iti va consuma energia. Si nu o sa mai ai dispozitie sa citesti, sa visezi, o sa fii mult mai pragmatica si o sa duci dorul vremurilor de altadata, cand erai mai putin stresata de “concret”. Majoritatea viselor, odata implinite, nu fac sa ne creeze decat angoase si prea putine bucurii…
stingo
15/06/2006 at 8:22 PMEu imi doream sa stau in blocul “Zodiac” :p
mihai
15/06/2006 at 10:42 PMDe ce apari singura in visul tau?
radu_pizza
16/06/2006 at 12:02 AMnu e singura. read again.
pitici in pantaloni scurti calare pe o frunza
16/06/2006 at 1:38 AMbai da ce fata de succes esti tu, perfect integrata in lumea actuala, se pare ca lumea a fost chiar croita pentru ca tu sa-ti taiesti viata perfecta, sa gasesti jobul perfect, prietenii perfecti, sa ai conversatiile perfecte, pantalonii perfecti, partidele ( de sex, de ce altceva ) perfecte, team buildingurile perfecte, apartamentul perfect…totul e atit de perfect in multe posturi de ale tale incit, sincer,iti cam da de gindit si devine plictisitor.
PS: if you liked school, you’ll love work.
ee, ce zici, te regasesti aici?
pariu ca da.
succese eterne
pitici in pantaloni scurti calare pe o frunza
16/06/2006 at 1:39 AMeheee…my comment is awaiting moderation…de ce nu ma mira atitudinea asta la cineva care isi doreste desigur comentariile perfecte…deci cu siguranta ca va ramine intre noi…
moderate on…
Dalila
16/06/2006 at 9:37 AMStii ce ma enerveaza pe mine la anonimii pusi pe critica? In afara de faptul ca sunt haiosi, uneori indreptatiti si pe alocuri simpatici, au o problema: se chinuiesc 5 minute numai sa inventeze un nume cat mai freek, sa se ascunda in spatele lui de’alde “Nicu” sau “Gheorghe”…
Anonimi ai blogurilor de pretutindeni, Gigi si Nicu sunt nume frumoase… Really now! 😀
Dalila
16/06/2006 at 9:39 AMapropo, andressa. fain postul! inspiratie cumva si de la postul meu cu grijile copiilor? daca nu, citeste-l, ca e la antipozi… :))
Dorin Boerescu
16/06/2006 at 9:56 PMHello,
iti citesc de ceva vreme blogul, pe care am ajuns din overheard. Foarte tari amandoua!
Anyway, postul asta mi-a adus aminte de o discutie cu care am avut-o de curand cu Vivi pe tema Blogging si personal life.
Este exact genul de lucruri care mie unul mi se pare ca sunt prea personale sa le spui necunoscutilor si pe bune ca nu imi dau seama daca percep eu altfel comunicarea si comunitatile online sau chiar am dreptate cand ma gandesc ca ganduri atat de intime precum visele tale (cu detalii concrete) nu trebuie sa le stie decat oamenii apropiati.
In rest…numai de bine. Frumos vis si frumoasa determinare. Indiferent daca o sa capete viata in forma asta sau o sa se schimbe pe drum in altceva la fel de rewarding mi-a facut mare placere sa il citesc.
andressa
17/06/2006 at 1:00 AMSalut, Dorin!
Inteleg punctul tau de vedere. Eu cred ca postul acesta nu intra in categoria “prea personale” din simplul motiv ca blogul este un intrument de comunicare si nu trebuie luate toate textele ad literam, ci intelese si ca un mijloc de a transmite un mesaj.
Nu incerc sa spun ca am inventat povestea, ea este cat se poate de adevarata, dar mesajul este de a avea incredere ca tot ceea ce iti doresti de poate indeplini, iar asta [mesajul] este mai important decat faptul ca eu deja ma vad locuind in apartamentul viselor mele. In plus, faptul ca visez cu ochii deschisi cand trec pe langa blocul amintit, nu mi se pare chiar “too much information” 😀 Depinde de fiecare
dintre noi, cum spuneai.
Mersi pentru vorbele generoase!
Dorin Boerescu
17/06/2006 at 1:04 PMAi foarte multa dreptate – ramane sa isi stabileasca fiecare nivelul detaliilor pe care le comunica despre el, fara sa se simta inconfortabil si reusind in acelasi timp sa transmita exact mesajele dorite.
“Problema mea” daca ii pot spune asa, este ca de la un anumit nivel de detalii incolo vizitatorii tai incep sa te cunoasca personal (sau sa creada asta) intr-o anumita masura, ceea ce uneori ii indreptateste (li se pare lor, ma rog) sa emita pareri/critici despre tine ca om, pe bloguri sau chiar in the real life – “Cine, Andressa? A, o stiu, tipa aia care vrea sa isi cumpere aragaz de la Domo si sa vina seara cu Pringles acasa pt ca nu stie sa gateasca!” 😉
Sunt proaspat in blogging insa am vazut deja cativa bloggeri luati la rost (sau la misto) de vizitatori pe teme prea personale (pentru ca stiau detalii). Evident, afli unde e linia de care vorbea Vivi in postul lui abia dupa ce o incalci. Nu vreau sa fac mare caz din asta si sa deschidem o mare dezbatere :-), am vrut doar sa lamuresc nuanta postului anterior si sa iti spun ca… believe it or not, [mesajul] tau 😉 mi-a prins chiar foarte bine.
Toate bune.
Adrian
25/06/2006 at 5:22 AMuuuhhhhhhaaaaaaaaa……
consumismul loveste inca odata…….
traiasca 🙂
ivo
20/07/2006 at 12:38 AM…hmmm…DEIUTZA?…SAU ERA..DEYUTZA..?in orice caz..deiutza..sau oricine ai fi tu..m-ai facut sa ma ”zburlesc” un pic..ce anume nu-ti place la”provinciali”???…da..ai ghicit si eu ma numar in categoria mult hulita..crezi k dak nu ar mai veni oameni din diverse orase in prea iubitul tau Bucuresti tu ai avea mai mult aer de respirat?!..sau poate ti-e frica doar de concurentza..?mda..cred k esti un pic frustrata..sa inteleg k cineva..adik vreo ”fufa” cu accent moldovenesc ti-a ”furat” vreun post..?sau..care e problema ta?..ar trebui toti sa putrezim in orasul in care ne-am nascut..?girl!!!wake up and smell the shit!!..nimeni nu ti-e dator cu nimic si fiecare are dreptul la o viata mai buna(suna a slogan..dar merge..);)
Jen
20/07/2006 at 9:50 AMNu sunt Dienutza si nici Andreea, dar ma calca pe nervi genul asta de comentarii. Dienutza zicea ca o enerveaza cei din provincie care *vin in Bucuresti si dupa aia se plang*, nu TOTI. Dar na, e greu sa citesti de la un cap la altul si sa treci informatia prin creier…
Cristi
17/08/2006 at 10:10 AMSplendid!
Laura
05/02/2008 at 5:19 PMparca e mai potrivit ‘andressa lair’ in loc de cave.. 🙂
Amy
06/02/2008 at 6:58 PMhihi – am citit dupa un secol postul asta… si eu sunt din dorohoi si m-am mutat in bucuresti:) feels good to know there are many others out there:))
andressa
06/02/2008 at 7:31 PMAmy,
dar eu nu sunt din Dorohoi, ci din Bucuresti; prietena mea buna este din Dorohoi.
Andrei
07/02/2008 at 2:16 PMDupa un an si jumate, chiar nu observa nimeni ce a scris Dienutza? :))
Un mic citat:
I knew you…:P Si sincer imi pareai un soricel de biblioteca, care pe deasupra se da si bine pe langa profi…
360 grade turnover!
Am citit articolul din TVmania (sunt fan:-) despre overheard, am intrat, am ajuns si la andressa… Mi-am skimbat parerea…
360 grade turnover?!?! =))
Adica are fix aceiasi parere ca si inainte.
Dienutza, hint: unu opt zero.