Primesc cererea de a deveni colaborator la blogul meu de laun complet necunoscut.
Asadar, am posibilitatea de a da mana libera unui necunoscutde a intra cumva in viata mea; pentru ca blogul asta face parte din viata mea.Chiar daca nu scriu cum am petrecut primele ore din ziua mea sau care emancarea mea preferata – prin blog eu ma expun, imi afisez sentimente, stari – caun exercitiu de “asa sunt eu, sa vad ce feedback primesc”. E ceva intim, desipublic. Sunt vulnerabila prin textele mele si cineva vrea sa adauge ceva laacest blog.
O varianta ar fi dau “accept” si sa vad ce se intampla. Saaflu lucruri minunate, sa ma imbogatesc, sa cunosc pe cineva deosebit si blogulasta, o bucatica din viata mea, sa fie mai… rotund.
Dar cum sa lasi pe un necunoscut, va intreb, sa il lasi saadauge la ceea ce e universul tau, atat de atent construit si delicat, ca uncastel de nisip ?
Poate ca asta e viata, un vesnic casino – risti si castigi! Daruneori pierzi.
Castelul meu e un Turn din Pisa. Sta sa cada si nu stiu ce il mai poatesalva. Poate un mare arhitect care sa ii gaseasca echilibrul, dar un bagator deseama care isi da cu parerea poate mai apleaca putin constructia, pana lalimita….
Cel-ce-vrea-sa-fie-colaborator despre care nu stiu nimic vrea sa intre deci in in blogul meu si sa posteze si el. Sa ma completeze. Dar, ilintreb eu pe el, cine esti tu si de unde stii tu ca suntem compatibili? Cineesti tu si de unde stii tu ca de tine am nevoie ca sa fiu intreaga? Daca o safim in contra timp? Ca prietenul meu care prea obisnuit cu obiceiurile sale nusuporta o relatie pentru ca ii aducea stres – cum m-as simti eu dimineata candintrand pe blog, intr-o zi senina, in care am chef de un picnic, vad ca tu aiscris despre preturile mari la medicamente?
Sau poate gresesc. Poate ar trebui sa ma deschid, sa iideschid o usa,sa vad despre ce e vorba. Ma mai gandesc.
9 Comments
Catalin
04/05/2006 at 11:07 PM#1 Rule
1 blog = 1 person
mihai
04/05/2006 at 11:32 PMHai sa colaboram cu totii. Faceum blog in care sa scriem toti. Fiecare cu ce-l doare, ce-l intereseaza, viata lui etc. No way.
Andreea, nu cred ca trebuie sa tratezi cu atata atentie o astfel de propunere.
marele zbanG
05/05/2006 at 12:04 AMDa, cine stie ce ganduri perverse avea..ori era vrun bot:D
In alta ordine de idei, cand vin pozele alea ca ma perpelessc aici..
monsoux
05/05/2006 at 10:31 AMlasand la o parte chestiunile de etica, cred ca este o culme a gloriei 🙂 …pe care cineva vrea sa o imparti cu el (ea?)
Gabi
05/05/2006 at 11:42 AMMulţi ne regăsim în stările care le transmiţi prin blog.
Un blog în care să scrie mai mulţi oameni poate fi mai interesant, dar întâi cred că ar trebui să se cunoască bine, să fie siguri că au aceleaşi sentimente şi acelaşi stil.
matteo
06/05/2006 at 8:39 AMBlog it, Andreea!
piticugras
06/05/2006 at 5:42 PMdai. esti revista de acum asa cum ti-ai dorit si e un pas inainte mah. igu o sa fie invidios. 😀 ach. la multi ani pitico!
marian
07/05/2006 at 8:16 AMEmily Dickinson
cel mai probabil nu ajuta, dar descrie precis
I’m nobody! Who are you?
Are you nobody, too?
Then there’s a pair of us — don’t tell!
They’d advertise — you know!
How dreary to be somebody!
How public like a frog
To tell one’s name the livelong day
To an admiring bog!
Silvia
08/05/2006 at 12:11 AMIn primul rand, la multi ani!
In al doilea rand, felicitari pt “casa” ta cea noua!