Trec al naibii de des pe la Obor si in fata unei anume scari, incep sa ma rosesc… Ma impiedic…
Incerc sa ma uit in pamant, sa ma gandesc la flori, la gradinizoologice si ma surprind privind in sus. “Poate e la geam….” Imi vinesa imi dau palme si imi spun in gand ca trebuia sa-mi iau ceilaltiblugi, trebuia sa ma dau cu rimel..
Inspir adanc, vorbesc iarasi cu mine insami “Revino-ti!” dar imibate inima atat de tare, rosesc si ma supar, imi aduc aminte si spun cail urasc.
Fir-ar al naibii de Obor, disparea-ar de pe fata pamantului cu tot cu blocul lui cu tot!!
De vreo sase luni, de cand m-am angajat, trec zilnic prin fatacaldirii unde sta alt fost… O cladire cu bulina rosie, prabisi-s-armaine! Ma fac mica, mica si nu imi mai simt picioarele.. De parca nuera suficient, in aceeasi cladire a trebuit sa intru de doua ori pentrua semna un contract – la alt etaj. Ma simteam vinovata stiind ce lift emai silentios si cum il cheama pe administrator… Stomacul ma intepade emotie si abia asteptam sa plec.
De “Ion Mincu” nici nu mai zic! Sa trec pe acolo nu mi-e greu, cadoar e in centru, dar sa intru … Deja ma ia cu ameteli.Cate amintiri. Cel mai bun prieten al meu a terminat Arhitectura.. Nevedem prea rar acum, nu stiu daca imi mai e cel mai bun prieten… Amfost indragostita de vreo patru tipi din Arhitectura si am fost la vreocinci Baluri acolo. Am fost in Vama cu arhitecturisti si cateperipetii… Ma gandesc si acum cand intru “Cu cine o sa dau nas innas? Trebuia sa ma spal pe cap, arat ca naiba!!” si incerc sa nu aratca imi bate inima foarte tare.
Chiar de curand m-am pupat cu un arhitecturist – si nu m-a mai cautat! 🙂 Ca-n liceu… Sedusa si abandonata!
Azi ma plimbam cu ziare in brate pe acolo si aveam goluri instomac… Desi am ajuns la birou, inca imi bate inima foartetare… Nu o sa imi treaca niciodata starea asta de pustoaicaindragostita, niciodata.
7 Comments
me
06/04/2006 at 2:50 PMStupid…De-a dreptu’ stupid…mai ai un pic si tre’ sa te muti din Bucuresti…off-off…cu viata asta agitata…sfat: “indragosteste-te” si tu mai usurel…pupici!
Stefan
06/04/2006 at 4:36 PMSo I say
Thank you for the music, the songs I’m singing
Thanks for all the joy they’re bringing
Who can live without it, I ask in all honesty
What would life be?
Without a song or a dance what are we?
So I say thank you for the music
For giving it to me
zoso
06/04/2006 at 5:53 PMtoti suntem asa, la un nivel sau altul 🙂
andressa
06/04/2006 at 6:13 PMI *inima* ABBA!
Stefan
06/04/2006 at 8:35 PMSi eu *inima* ABBA. Mi-a venit cantecul ala in minte cand am citit postu tau pentru ca eu cred ca “tipul de la balconul din obor” has created music for your soul, and I really think that you are greatefull for that; much more then you pretend to hate him.
andressa
07/04/2006 at 1:28 PMEvident ca nu-l urasca de-adevaratelea… Numai un pic 🙂
Ce-a fost, a fost…
Andressa » Nume si alte lucruri urate
19/05/2007 at 5:34 PM[…] asta imi mai aduce aminte si de locurile din Bucuresti pe unde daca trec ma trec fiori. Iar asta poate fi de bine sau de rau. Ni se tot intampla lucruri. Si in curand nu voi mai putea […]