Imi revine in minte o discutie purtata pe 31 martie cu unprieten. El are putin peste 35 de ani si lucreaza foarte mult.
E burlac. Il intreb, cu reflexe de jurnalist, ce face elintr-o zi obisnuita. Aflu ca munceste enorm, ca din cand in cand mananca inoras si isi cumpara carti. Asta fac si eu! Diferenta majora intre noi e, pelanga varsta, faptul ca el castiga de 10ori mai bine ca mine [de fapt de 13 ori mai bine, dar intelegeti mesajul]. Il intreb de ce nu se insoara. Si imi spune ca a fost prost,ca acum e prea tarziu! Eu rad, zic ca nu se poate! E amuzant, destept, castiga bine… In sfarsit, mie mi separea o partida buna! 🙂 Dar el mi-a explicat. In urma cu cativa ani avuseseo relatie cu o doamna de cam aceeasi varsta. Aceasta relatie era o permanentasursa de stres! Atat de obisnuiti fiecare cu sine, era o tortura sa locuiascaimpreuna cu cineva care nu stia ce prosop e pentru nu stiu ce, sa nu punaibricul nu stiu unde…
Vietile lor erau atat de complete in singuratate incatrelatia asta le strica toata ordinea si echilibrul! Comprimis? Zero.
M-am surprins privind in gol acum mai bine de o luna, candun tip imi zicea ca am ochi frumosi etc, gandindu-ma ca lunea am treaba,miercurea si joia am mult de lucru, vineri si sambata am program si ar ramanemarti si duminica… Nu aveam timp sa gust un profiterol…Si eu am o varsta frageda 🙂 Being workaholic sucks.
Se umple viata cu tot felul de lucruri si asta e… Inca aud cuvintele profesoarei mele ce zicea in anul intai[mai stiti chimia de la leu? ] ca ramai singur(a) daca nu te casatorestirepede 🙂 Cobe!!!
16 Comments
jen
15/04/2006 at 11:23 AMlasa ca pana la 35 de ani mai ai timp berechet… 🙂
andressa
15/04/2006 at 11:28 AM🙂 stiu, erau doar niste ganduri… cum ne obisnuim noi cu tot felul de lucruri…
mihai
15/04/2006 at 11:32 AMsi totusi ceva se intampla
andressa
15/04/2006 at 11:34 AMce se intampla?
Andrei Rosca
15/04/2006 at 12:03 PMWorkaholic people have a big problem !
Nu stiu de ce dr in loc ca oamenii sa faca banii, ajung sa ii faca banii pe oameni (nu era vorba neaparat de tine, Andressa).
Nu inteleg de ce nu va opriti daca vedeti ca timpul alocat muncii il depaseste pe cel alocat vietii.
Munciti ca sa traiti, nu traiti ca sa munciti !
cobra_regala
15/04/2006 at 12:11 PM1. Un jurnalist bun – şi un prieten bun! – ar fi întrebat şi: “Tu de ce faci umbră pămîntului?” “Unde vrei să ajungi?” “Ai un sistem de valori? Dacă da, care sînt, în ordine ierarhică, primele zece?” “Pentru ce munceşti?” “Trăieşti doar pentru tine?” “La ce îţi folosesc banii?” etc.
2. jen nu are dreptate – nu e vina lui, n-are de unde şti, acum, că se înşală. Azi dimineaţă aveam 17 ani şi abia aşteptam terminarea orelor pentru a pleca în excursie de o zi jumate la Predeal, acum orele s-au terminat, am aproape 50 de ani şi mă pregătesc să ies din casă să-mi cumpăr medicamentele… Pînă diseară ma e atît de puţin… “Întreabă un bătrîn cînd i-a trecut viaţa şi n-o să ştie să-ţi spună” zicea Bunica mea, la 80 de ani, puţin înainte de a muri… Nu te lăsa păcălită. “Timpul berechet” e de fapt mai puţin decît o clipire fugară, decît o bătaie de aripi de fluture…
andressa
15/04/2006 at 12:22 PMsunt uimita cum stii tu tot ce am discutat, tot ce l-am intrebat. erai poate acolo? sub masa?
apreciez feedbackul.
Bobby
15/04/2006 at 12:28 PMeu sunt de acord cu el… foarte de acord, de fapt… nu am inca 35 de ani dar aceeasi problema o am cu a locui cu cineva…
de ce traiesc si fac bani? 🙂 pentru nepoti 😛
A
15/04/2006 at 12:39 PMAsta e a doua mare pacaleala din istoria omenirii:
viata = munca.
Prima a fost munca = bani.
Puse cap la cap duc la o concluzie pustie cit toata Sahara si Gobi pe deasupra: viata = bani.
mihai
15/04/2006 at 3:29 PMhm..nu pare a fi o intrebare de jurnalist, sa fie doar o scapare?
monica
15/04/2006 at 3:56 PMSi mai e o problema cred la faza cu varsta. Barbatii si femeile sunt priviti diferit la aceeasi varsta in ceea ce priveste timpul/perspectivele pe care le au sa se casatoreasca. De exemplu, un tip la 35-40 e vazut ca cineva in floarea varstei, o partida buna, etc. O femeie la 35-40 de ani, daca nu e casatorita e vazuta ca “fata batrana”. Asta in general cred. Plus, e “ok” ca intr-un cuplu tipul sa fie cu 5-10 ani mai in varsta decat tipa, dar e “dubios” cand e invers…Asa ca lasa cariera ( munca ) si pune mana si cauta-l pe Fat-Frumos :))
Fluture
15/04/2006 at 5:01 PMDragilor, cred ca abordati gresit ideea ca oamenii nu-si gasesc jumatatea fiindca muncesc. Cunosc oameni – chiar foarte apropiati:) – care nu au nici o problema cu banii, nu lucreaza la patron, au timp berechet, chiar se intalnesc cu multe femei/fete si cu unele chiar s-ar “cupla”. Dar nu o face pentru ca… uitati-va in jurul vostru. 70\% din casatorii se termina repede cu un divort. Nu trebuie sa te uiti la vecini, prieteni, i-ati rudele la “puricat” si o sa vezi cate casatorii sunt fericite, adevarate (in sensul in care ne-au fost ele insuflate, educate). Pai, cam putine… Atunci, de ce sa se lege la cap? Pentru ce? Ca sa faca o petrecere mare, sa dantuiasca lumea la ei la nunta si dupa aia sa-si caute amant(a) fiecare dintre ei?
Problema nu e de compromis, de lipsa de timp liber – cand iti place o persoana, faci pe dracu in patru si tot te duci la un fiilm/teatru/etc. In alta parte e problema. Parerea mea… si a prietenului despre care va vorbeam:)
Mircea
25/04/2006 at 3:51 AMAcum inteleg eu de ce te-ai suparat cand te-am intrebat daca ai mai avut prieten inainte…
Nu era in intentia mea sa te supar…era doar o intrebare nevinovata…dar tu se pare ca ai luat-o ca afront personal (adica intr-un fel ti-a reamintit ca esti singura…deocamdata)…
Sa fii singur/a nu e mare tragedie…si eu am fost in perioade ale vietii mele (pe langa faptul ca sunt si eu workaholic)…si nu am murit…nici tu nu ai sa mori :)…doar ca voi fetele suportati ceva mai greu singuratatea…
Undeva acolo e cineva si ptr tine ;)…
Mircea
25/04/2006 at 3:56 AM———–
Workaholic people have a big problem !
Nu stiu de ce dr in loc ca oamenii sa faca banii, ajung sa ii faca banii pe oameni (nu era vorba neaparat de tine, Andressa).
Nu inteleg de ce nu va opriti daca vedeti ca timpul alocat muncii il depaseste pe cel alocat vietii.
Munciti ca sa traiti, nu traiti ca sa munciti
———-
Cand esti pasionat de munca ta si iti place cu adevarat ce faci (si cati sunt din astia?) e greu sa spui: gata, ma opresc sau las motoarele mai incet…
Stiu, vei spune poate: atunci insoara-te/marita-te cu munca :)…e si asta o solutie…oarecum :)…
andressa
25/04/2006 at 11:06 AMSunt absolut de acord, Mircea. SUnt unele lucruri care te motiveaza enorm si care iti dau aproape toata satisfactia pentru a fi implinit si nu e usor sa renunti la ele in perspectiva unei maturitati solitare… Te simti bine, lucrezi si iti place, greu e sa zici: “Cum ma voi simti peste 10 ani?”
Si ramai doar cu munca.
Eu una inteleg fenomenul pentru ca fac multe lucruri cu placere si nu as renunta la ele…
Mircea
27/04/2006 at 11:02 PMCateodata faci unele lucruri nu neaparat ptr bani…le faci complet gratis.
Oricum, mai bine workaholic decat sa fac ceva ce nu agreez toata viata 🙂 (am facut in trecut ceva ce nu agreeam si mi-a ajuns).
Sa inteleg ca am ingropat securea razboiului :)? sau al ignorarii mai bine zis)