Cu o zi inaintesa plec spre Romania, la cina, stabileam cu prietenul meu francez la ce ora saiau expressul spre aeroport. Ora 10 parea o idee buna, pentru ca as fi facut oora pana acolo iar avionul pleca la 12:40. Ramanea timp destul sa trec de paza,sa urc in avion si asa mai departe.
Tot la ora 10incepea manifestatia impotria CPE (scurt pe doi e o lege care ar permiteconcedierea fara motiv si fara preaviz a celor angajati pentru prima data, iarfrancezii din mai multe orase au organizat manifestari simultane – marti la ora10:00). Un francez mi-a zis ca se duce la manifestatie pentru ca “atmosfera emisto, se pune muzica buna” – ca o petrecere in aer liber din cate am inteles.Am apucat sa vad doar cativa sindicalisti adunandu-se in autogara cand imipleca autocarul spre aeroport. Am facut si doua poze!
De la 10:00 la10:40 m-am uitat pe geam si m-am gandit cu pofta la branza ce mirosea puternicsi inconfundabil desi era invelita in 3 pungi in ghiozdan. Pe la 10:40 amverificat biletele de avion si am vazut ca avionul nu era la 12:40 ci la 11:40.
Ochii mi s-auumplut instantaneu de lacrimi, am pus mana pe telefon si , din fericire , nu aveamsemnal…. pentru ca eram prea isterica in momentul ala ca sa port oconversatie, mai ales in limbi straine, si as fi bagat in panica o a douapersoane.
Autocarul in carema aflam nu se mai deplasa de vreo 5 minute si nu dadea semne ca s-ar urni preacurand. Mai tarziu am vazut echipaje de politie si am inteles ca avusese loc unimens accident si de aceea drumul a fost inchis pentru vreo 45 de minute.
Am respirat adancsi am intrebat soferul in franceza daca vorbeste engleza. Cu un ranjet imens pefata, a spus “Pas du tout!”. O javra. Am continuat in franceza atunci, l-am intreabat daca stie in cattimp ajungem, cat sunetm de aproape de aeroport si de fiecare data raspundea« Nu stiu ». O javra. Refuza pur si simplu sa vorbeasca cu mine,indiferent de limba.
Am intrat invorba cu cele doua doamne din fata mea, scotiene dupa accent. Le-am spus ca osa imi pierd avionul, ca nu stiu ce sa fac. Tipele au intrebat la ce ora eavionul si incotro se duce. Practic nu puteau sa ma ajute, dar au zis ca dacaajungem la 11:20 sigur am timp – imi ramaneau 20 de minute si daca insistamceva, si daca se inchisese imbarcarea, mai puteam sa urc.
M-am mai calmatsi cand a revenit semnalul l-am sunat pe un prieten francez, cel care abia maurcase in autobuz, si i-am spus ce s-a intamplat. Am inceput si sa plang evident,ca si cum viata mea ar fi depins de asta. Lacrimile nu erau transparente, asacum am vazut intr-o reflexie de mai tarziu, ci gri, din cauza rimelului discretde pe gene. Si plangeam cu sughituri vorbind in franceza la telefon – de notatca se triplasera cunostintele mele de franceza pentru moment, ca si cum as fiavut in creier un imens bagaj de frantuzisme in spatele unui geam pe care scria“spergeti in caz de urgenta”.
Am mai sunat oprietena, pe cea mica si creata din Franta si i-am spus ce s-a intamplat. Eam-a facut sa rad, recunosc, pentru ca atunci cand am spus “Abia acum m-am uitatpe bilet si am vazut ora”, a izbucnit in ras. Adevarul e ca sunt o dobitoaca.
Am inchis. Am sunat la agentia de turism de unde luasembiletul. Niste idioti. Terra Travel.Sa le stea in gat serviciul cu clientii. Boii naibii. Ii sun si le spun ca suntin trafic, ca nu cred ca ajung, ce sa fac. “Nu aveti ce sa faceti”. Sclipitor.
Intreb: “Pot sasun la aeroport sa le spun ca e un accident mare pe autostrada si ca ajung inultimul moment?” si tipa raspunde “Da”. Multumesc pentru informatia pretioasa.Cer numar de telefin de la aeroportul Lyon Saint Exupery (Exupery e misto, nucredeti? Inca nu am terminat Citadela, dar orisicat. Revenim) si zice ca nuare. “Aveti Google??”, intreb deja exasperata. Tipa zice “da” si imi da unnumar pana la urma, care nu mergea. Era nealocat. Si credeti-ma ca stiu ca suncu prefix.
Sunat Georgemi-a dat si el un numar dar insa nu a mers nici asta. Buuun.
Am ajuns laaeroport la 11:30. Dat jos bagaj din cala (12 kg). 11:31.
Tarat bagajplangand cu sughituri si bombanind :”Ai dracu sa fiti de francezi, unu’ nu maajuta sa car imensitatea asta de rucsac”. Pe la 11:33 am spus la un ghiseu deinformatii ca imi voi pierde avionul si am intrebat unde sa ma duc (infranceza, biensur). Tipa ma intreaba ce avion trebuie sa iau, in ce directie.Si pana la 11:34 m-am gandit… pentru ca nu reuseam sa imi aduc aminte undeplec.
Da.
Eram atat desperiata ca nu mai stiam nici cum ma cheama. Pana la 11:37 am alergat sprepoarta 20 pe care am gasit-o pustie. La si 38 plngeam in hohote la coada larelatii cu clientii Air France, deoarece Alitalia nu avea ghiseu in Lyon ( euzburam cu Alitalia). Apare un tip in uniforma de pilot care ma intreaba dacapoata sa ma ajute. I cried out: “Ouuuuuiiiii!!!!!!” :((
I-am dat biletul,tipul s-a uitat, a alergat in “culise” , dupa ghiseu, s-a intors la 11:40 si azis ca avionul a plecat de 20 de secunde.
M-am asezat deci,mai calma de data asta, la ghiseu la Air France. Aveam un obiectiv clar: saplec in aceeasi zi fara sa platesc nimic in plus sau sa platesc foarte putin.Un alt bilet iesea din discutie.
Desi cu ochiirosii, zambeam si respiram rar, ca i cum m-as fi pregatit sa nasc – inspirat penas, expirat pe gura…
Am spus ca amfost blocata pe autostrada , ca soferul poate sa confirme (javra dracului de tip), ca vreau sa rezolvproblema. Si intr-adevar avionul plecase, dar era altul la 17:30, cu aceeasilegatura, prin Milano. Schimbarea biletului m-a costat 50 de euro. Am consideratcostul rezonabil, avand in vedere ca nu ma uitasem pe bilet decat in ziua cupricina si deci fusese vina mea. Aveam 2 euro in buzunar. Cum sa platesc eu 50?
Am intreabt cumpoate plati cineva cu credit card din alta parte si am sunat la un francez carea dat numarul de card prin telefon si a platit el. Nu ma intrebati cum s-arezolvat, stiu doar ca am vb cu el l-a telefon si banii au fost transferatiintr-un cont, iar eu am primit alt bilet, nou-nout.
Ce bine e sa aiprieteni si baterie la telefon. Si roaming. Ma simt complet indatorata tuturorcelor care m-au ajutat. Dar le voi multumi in persoana, nu aici.
M-am trantit pela 12:10 pe un scaun din aeroport cu bagajele langa mine si am primit un sms dela o prietena. Cand vin. Am sunat-o si i-am spus. Am inceput iar saplang in hohote: “Nu vreau sa ajung la noapte! :(( Branza miroase!! :((« You get the picture.
Din fericire,prietenul care trebuia sa ma ia la ora 18:30, a venit si noaptea si m-arecuperat, mi-a dus bagajele, tot tacamul.
Singura parca intot aeroportul, am inceput sa ma bucur ca amicul francez a insistat sa iau unpachetel cu mancare. Cu 2 euro nu ai ce sa mananci in Franta, pe aeroport. Amdeschis pachetul si am gasit ciocolata, un mar, o banana, un sandvis, branza ,salam si 2 rosii. I love my friends.
Am mancat marul si jumatate de sandvis.
Mi-am facut douapoze ca sa vad cu arat cu dupa ore de plans.
Am observatvis-a-vis de mine un individ tanar. Blond, inalt, parea sa isi fi pierdut avionul si el. Ma plictiseam demoarte, nu aveam chef sa citesc , dar in Franta nu intra nimeni in vorba cutine. Cum in autocar plangeam isteric si toata lumea ma ignora (serios, unul nua venit sa ma intreb daca ma poate ajuta! Mi-era un dor de “bagatul in sufletulomului” ca la noi…), si aici era cam la fel.
Mi-am zis deci“la dracu cu francezii, eu nu stau singura pana la 5:30” si m-am dus la tip.Eram hotarata sa port o conversatie in franceza, engleza, spaniola, italiana,portugheza, germana sau romana – in toate stiu sa zic cate ceva 🙂 doar sa nustau singura.
Asa ca il intrebpe tip in franceza daca vorbeste engleza, daca si-a pierdut avionul si el. Sighiciti ce raspunde. “I’m sorry, I only speak English!”
Sa-l imbratiseznu alta. M-am facut un zambet toata “Me too!!” si uite asa am castigat o companie placuta pana pela 15:30.
Tipul era neamtsi era in Lyon de peste 24 de ore pentru ca era o greva nu stiu unde si iianulasera zborul. Partea buna era ca fusese cazat la Sofitel si asa am aflat cala Sofitel trebuie sa scrii ce vrei lamicul dejun pe niste hartiute si sa le pui intr-un saculet agatat de usa panala 3 dimineata, iar cand te trezesti: “Ta daaaaam” – exact ce ai vrut. Tipuluiii pierdusera si bagajul si nu se stia cand va putea pleca. Si se ducea la unnou job, unde i se luase din concediu o zi pentru ca lipsise. Deodata nu m-ammai simtit ca ultimul om. Se poate si mai rau!
Tipul vorbeaengleza foarte bine, suficient de bine cat sa facem poante depsre natalitateadin Franta si manifestatiile frantuzesti. Am mai vorbit depsre Amelie Nothombsi Haruki Murakami si despre colectionat suprize de la guma de mestecat. I-am datbanana si jumatate din pachetelul meu, pentru ca el nu avea decat dulciuri sieu i-am mancat “kit-kat”urile. It was a “take and give” relationship.
M-a intrebat dacaam lentile de contact. Mi-amimaginat ca am ochii rosii si rimelul intins si probabil de-aia ma intreaba darde fapt aveam “o culoare ochilor superba”. Adevarul e ca am ochii… kaki. Inoticed the compliment, though.
Avea avion la16:10 si nu mai voia sa plece. Nici eu nu voiam sa plece. Dar zborul nu fusese amanat,asa ca ne-am zis la revedere. Am facut schimb de adrese de mail si acum ne scriem.
Dupa ce tipul aplecat, stiam ca in 30 de minute ma imbarc in avion. Am zis sa fiu gata si sama pregatesc. Am cautat biletul si pasaportul si…. Nu mai aveam pasaportul.Am scos tot din geanta, am intins tot pe jos, am simtit cum ma incalzesc, cumtranspir, cum ma ia o durere de cap si cum ochii mi se umplu de lacrimi iar.
Respiram prearapid, dar nu ma puteam calma. Neamtul plecase, iar eram singura si ancorata depodea cu cele 12 kg. Uitasem sa precizez ca aveam febra musculara de burghez,adica de la ski! Ma durea spatele de muream… Asta e. Le-am luat in spinare sim-am plimbat de la un ghiseu la altul pentru ca boii aia nu stiau ce sa-mispuna, aveau privirea inocenta a unor copii ce vad zapada pentru prima data:curiosi, speriati, intrebatori….
Problema a fostrezolvata cand am devenit usor isterica. Am cam tipat la un idiot de la unghiseu care pur si simplu ma ignora: “Where do I go if I have an emergency??”Cautam ghiseul lost and found. Tipul zice ca nu sunt pasapoarte la acestghiseu. Ii zic sa verifice iar si se intoarce cu pasaportul in mana: “Is this it?”
M-am dus sa maimbarc deci, aproape tremurand, am trecut de paza si m-am dus la toaleta undeam mai plans un pic, ca sa imi treaca sperietura.
Am ajuns acasainsa. Intreaga desi plansa si mai saraca putin – cu 50 de euro.
But it was worth it. Nu m-am uitat de bilet pentru ca m-amsimtit prea bine si nu voiam sa ma gandesc la plecare. 12 beautiful days. Cine voia sa stiu de cecalatoresc: e a doua oara cand plec din tara ca turist, de obicei plec indelegatie, iar acum am mers la niste prieteni in vizita. Ei m-au cazat, m-au hranit si m-au plimbat. I lovemy friends.
30 Comments
matteo
08/03/2006 at 11:48 AMoh..ce mult..:)…nici n-am apucat sa citesc, doar am vazut… cred ca am sa scot la imprimanta, poate fac fluturashi cu pixul…bine ai revenit..
mind the gap
08/03/2006 at 12:04 PMuuuhh.. bine k ai ajuns.. welcome back! unde la ski? chamonix, ceva? 🙂
optzecea
08/03/2006 at 12:33 PMuggh, bine ca a trecut…
uite un hug 🙂
sendero
08/03/2006 at 2:07 PMwelcome back
Fluture
08/03/2006 at 2:35 PMSper ca apelativele “javra”, “boi” etc, sa fie numai pentru a exemplifica starea ta de spirit si nu parerea ta sincera despre acei oameni… Altfel ar fi foarte trist…
Cristian Curus
08/03/2006 at 4:30 PMAm ras cu lacrimi … si mi-am amintit de mine si de doua intamplari asemanatoare… si mi-am amintit si de Alitalia!
Trebuia sa zbor de la Varsovia la Bucuresti via Milano Malpensa (doamne cat urasc aeroportul asta!). Ei bine … Alitalia nu avea avion …pentru ca zborul de la Roma (al carui avion trebuia folosit) a avut nerusinarea sa aiba o inraziere de 7 ore). trebuia sa plecam la 17.30 din Varsovia si s-a anuntat o deolare la 00.30. Asa pierdeam legatura de la 21.30 de la Milano. Asta nu ar fi fost o tragedie daca a doua zi de dimneata (la 5 ore dupa ce aterizam la Bucuresti) nu ar fi trebuit sa ma imbarc intr-un zbor KLM pe ruta Bucuresti-Amsterdam-Johannesburg.
Am incercat sa-l convig pe idiotul de la Alitalia sa-mi schimbe ruta pe Varsovia-Amsterdam-Bucuresti (as fi ramas in Amsterdam sa astept zborul la johannesburg) dar nu a vrut. Si m-a pus intr-un zbor Malev.
Tot de Alitalia, imi aduc aminte cum in zilele mele libere cand zburam Varsovia-Roma si retur mi-au pierdut bagajele. de doua ori la 4 patru zboruri in decurs de doua saptamani.
Acum ma pregatesc sa zbor la Cagliari … Doamne ajuta!
Cami
08/03/2006 at 4:39 PMDraga Fluture,
De ce crezi tu ca ar fi trist sa ai o parere atat de… sa-i spunem radicala despre acei oameni? Cred ca situatia permitea emiterea acestor calificative. Niste nesimtiti, fara pic de bune maniere, care s-au aratat neimpresionati de situatia ei… Scuza-ma, sper ca ai scris comentariul tau intr-un moment in care nu ai avut o stare de spirit prea buna altfel… ar fi chiar trist!
Raluca
08/03/2006 at 4:43 PMAndrush’, sometimes u tend to forget some friends. Well, hope ur holiday was marvelous.
Stefan
08/03/2006 at 4:47 PMsunt de acord cu comentariul lui Fluture. “javra” si “boi” nu reflecta o parere sincera. de fapt vreau sa spun “corect”…. pentru ca “javra” se refera la cineva care se gandeste la binele sau si da, precum vaca, cu piciorul la binele altuia. Iar “boul” este cel care nu isi da seama. Din povestire, eu inteleg ca personajele isi dadeau seama de situatia fetei – deci nu erau boi, si nici nu trageau foloase personale – deci nu sunt javre.probabil un termen mai potrivit pentru a desemna lipsa de sensibilitate la greutatile aproapelui si aroganta de a nu vorbi engleza sunt manifestarile specifice unui limbric. PS: bine ca nu am fost eu… am convingerea ca in franceza am un vocabular mai bogat.
hfd
08/03/2006 at 4:56 PMriveting delightful story
Fluture
08/03/2006 at 6:16 PMCami, te asigur ca starea mea de spirit e foarte buna (e 8 martie:)). Ziceam ca ar fi trist pentru… mine, in sensul ca am o parere relativ buna despre autoarea acestui blog. Dar cu apelativele acelea a sarit calul. Parerea mea. “Javrele” si “boii” aia nu trebuie neaparat sa raspunda “Drepti!” la solicitarile unei doamne/domnisoare care e cu capul in nori si a confundat 11:40 cu 12:40. Poate “javrele” si “boii” aia aveau alte probleme pe cap (poate urma sa fie dat afara, poate nevasta avea cancer la san, poate…) si numai de lacrimile cuiva nu aveau timp…
De la apelative de genul asta la generalizari si la glume xenofobe e un pas foarte mic. Iar daca ea e suficient de inteligenta sa nu cada in plasa nationalistilor sau altor idioti vadimisti, exista oameni care citesc si intr-o zi trec “la fapte”. Un singur exemplu iti dau : ura noastra fata de unguri, unguri pe care nu-i cunoastem decat din glumele parintilor/rudelor/colegilor nostri, oameni pe care nu-i stim decat din relatari. Sunt ingrijorator de multi romani care-i urasc pe unguri, fara sa fi avut contact cu vreunul, vreodata…
andressa
08/03/2006 at 6:27 PMda, Fluture, categoric. Imi retrag apelativele, cu o exceptie: “sunt o dobitoaca”.
Un pic sarcastica…
Legatura dinte coada vacii si stampila primariei, vreau sa precizez, este ca legatura dintre angajatii de la informatii care nu vorbesc decat franceza intr-un aeroport international si nu stiu unde sa trimita oamenii cand au o problema si … unguri.
Nu era evident??
Imi cer scuze din nou.
Fluture
08/03/2006 at 6:57 PMMda, cand esti in camera ta caldutza e atat de usor sa fii sarcastica…
Ma mir cum fac idiotii astia care nu stiu sa vorbeasca decat franceza – si pot sa te asigur ca si pe aia o vorbesc cu multe greseli de gramatica – sa atraga anual 60.000.000 (da, 60 de milioane!) de turisti. Noi, romanii, suntem cel mai inteligent popor, stim cele mai multe limbi straine si suntem, of course, si cei mai sarcastici. Restul sunt o adunatura de javre si boi.
Ba eu imi cer scuze.
andressa
08/03/2006 at 7:09 PMFluture, ma surprinzi.
Inca nu ai inteles ca nu are nici o legatuta cu faptul ca erau francezi sau ca erau eram romanca?
Ei erau la ghiseul de informatii si nu stiau unde e oficiul de “objects trouves” – lost and found. Ce nu e clar?
Cum adica nu stiu decat franceza – sunt angajati la un aeroport, e inadmisibil sa nu vorbeasca DECAT franceza. Pe orice aeroport international, nu doar in Franta. Pana si la Air Maroc, cu care am zburat, se vorbeau trei limbi straine.
Ce legatura are cu numarul de turisti faptul ca soferul nu voia sa imi spuna nici la ce ora trebuia sa ajunga autobuzul, desi il intrebam in franceza?
Eu vorbesc despre niste cazuri particulare, in care am avut de-a face cu niste neprofesionisti, ca sa nu le mai zic boi. Si tu imi vorbesti despre xenofobie generalizata.
Cine bate campii? Cine nu face diferenta intre intamplari si constatari punctuale si generalizari si glume xenofobe?
Si cum adica “noi romanii suntem cel mai inteligent popor”? Ce legatura are nationalitatea mea cu faptul ca ma trimiteau de la un ghiseu la altul si ca atare m-am enervat? Daca eram indian era altfel. Cred ca nu ai inteles Nimic. Punct.
andressa
08/03/2006 at 7:11 PMscuzati-mi greselile din comenrariul precedent. am scris foarte repede si un pic nervoasa.
Fluture
08/03/2006 at 9:54 PMAndressa, ma surprinzi.
Inca n-ai inteles ca n-are nici o legatura cu faptul ca erau francezi si ca nu e normal/frumos/etc sa tratezi pe nimeni de “javra” sau “bou” doar fiindca in momentul in care tu ai avut nevoie de o informatie ei nu ti-au dat-o. Nu are legatura cu nationalitatea lor, as fi facut comentariul si daca erau romani sadea. Era vorba de limbajul folosit de tine si de dispretul pe care-l sugera. Mai ales ca in momentul in care ai scris blogul “sentimentele” tale erau mai “la rece”. De aceea am spus ca “Sper ca apelativele “javra”, “boi” etc, sa fie numai pentru a exemplifica starea ta de spirit si nu parerea ta sincera despre acei oameni… “
Pur si simplu am crezut ca esti mai buna decat ai aratat in articolul asta. Dar se pare ca de fiecare data cand postez aici gresesc. Cred ca nu esti pregatita sa vezi mai departe, sa citesti si alte comentarii (putin critice) decat cele frivole cu care te-au obisnuit cititorii tai.
zedsdead
08/03/2006 at 11:35 PMSuper tare, ca de obicei, m-am spart de ras.
Mare plangacioasa mai esti: ))
Poate ne mai zici din Franta 🙂
andressa
09/03/2006 at 12:06 AMda, fluture, asa e.
m-am obisnuit cu comentarii frivole, ce sa-i faci. scrie tu comenatrii mai des, ca sa mai invat catev ceva.
(eu te iert, sper ca si cititorii mei vor ierta aroganta ta).
eu cred ca faptul ca la momentul ala m-am purtat onorabil si am vorbit politicos in engleza, spaniola si franceza cu niste indivizi incompetenti spune mai mult despre mine decat descrierea sentimentelor de dupa. dar poate nu-i asa.
toate bune.
vidal
09/03/2006 at 2:34 AMFluture, tu citishi “Doua loturi”? ca semeni al naibii cu personajul ala.
:)))
Fluture Knows Its Shit
11/03/2006 at 12:50 PMI for one root for FLUTURE.
A fost perfect rezonabil. UN pic a deraiat la partea cu comentariile frivole 🙂
Vali
11/03/2006 at 7:31 PMDe acord cu Fluture. Acolo au alta mentalitate si nu cred ca suntem noi in pozitia sa ii judecam pe ei doar pentru ca nu s-au oferit sa iti care bagajele.
un pic isterica, isn’t it?
andressa
11/03/2006 at 10:08 PMoameni buni, sunt de acord ca e de evitat sa folosim apelative de tip “bou”. si nu fac asta in mod frecvent.
cu toate astea, reamintesc audientei ca tremurand de disperare ma plimbam de la un ghiseu la altul incercand sa aflu unde este ghiseul de obiecte gasite si chiar omul de la obiecte gasite m-a trimis in alta parte.
cocosata de bagaje si incercand sa aflu ce sa fac aflam de la individ ca nu sunt pasapoarte la ghseu, rugandu-l sa reverifice, tipul a gasit pasaportul meu totusi.
cum de sunt isterica? si ce legatura are cu bagajele? asta era din alt film.
din punctul meu de vedere aia nu si-au facut treaba ca lumea. iar acasa, amintindu-mi, i-am judecat aspru…
crimi
02/06/2006 at 4:19 PMha,ha. vad ca a mai descoperit cineva adevarata fata a lyonezilor (poate chiar a francezilor, in general). citeva luni de sedere in lyon la un masterat (sa presupunem ca era un mediu oarecum academic) m-au transformat dintr-un francofon/fil convins intr-un francofob inrait. de la glume pe seama accentului meu, intrebari de genul ” de ce romania considerata francofona daca limba oficiala nu e franceza?”, ” e rusa si acum limba oficiala?” (de parca ar fi fost vreodata …) si pina la aronganta “caprei” de la supermarket (frantuzoaica de “peste mari” ca sa-i zic asa), care tine sa ma convinga ca nu exista apa minerala gazoasa desi tin in mina un PET cu o eticheta dovedind lucrul asta iti cam sterg din minte imaginea unei societati franceze boeme (insuflata de profa’ de franceza, carti si filme) si lasa loc unui profil caricatural de francez ce se tine atotstiutor si traieste cu impresia ca tara/orasul/catunul lui e buricul lumii…
si angajatii unui aeroport international trebuie sa vorbeasca o limba straina; exceptie fac cei din franta, us si poate in mica masura cei din japonia (dar astia suplinesc prin dorinta de a te ajuta si politete lipsa cunostintelor de engleza)
crimi
02/06/2006 at 4:21 PMP.S. am uitat sa precizez ca esti primul personaj feminin pe care il cunosc sau de care am auzit ca nu ” a cazut pe spate” de indata ce a pus piciorul in franta…
andressa
02/06/2006 at 4:31 PMDa, Crimi, asa sunt eu, speciala! 😀
Nu am cazut pe spate, dar nu inseamna ca nu mi-a placut. Pana acum am fost de cinci ori in Franta si e fiecare data am gasit ceva sa-mi placa [branza de exemplu] si ceva sa nu-mi placa [un personaj nesiferit de exemplu]. Dar per total, experienta a fost foarte placuta! 🙂 Am mancat muuulta branza si asta m-a facut de uit de atitudinea unora. Plus ca eram in compania unor prieteni!
crimi
02/06/2006 at 4:36 PMprobabil diferenta consta in a avea deja un cerc de prieteni acolo sau abilitatea femeilor de a-si face mai repede/usor noi cunostinte
😉
Andressa » English, please!
27/07/2006 at 12:57 PM[…] Remember the time when I missed my flight home? Click here to read the post in Romanian. […]
Ramirez
27/07/2006 at 11:12 PMTerminalul ? genial film ! Krakojia !!! :)))))
aweodinsims
28/07/2006 at 3:27 PMdraga Andressa,
ce stresata esti. sincer iti spun, mi se pare ca inca nu traiesti intr.o lume reala, unde agitatia, problemele si stresul sunt la ordinea zilei. UNU
DOI: chiar atat de multe lacrimi ai?
TREI: se vede ca nu esti obisnuita sa iesi afara prea mult , si ma refer si afara in fata blocului, pentru ca esti speriata de bombe.
…rezumand: articolul tau nu e nici bine scris, comentariile sunt slabute, per total: zero.
andressa
28/07/2006 at 3:45 PMDraga aweodinsims,
Nici nu ai idee cate lacrimi am. Uneori ma inteb unde incap. E ca o superputere: daca Superman vede prin pereti, intrece gloantele, eu pot sa plang ore intregi, zile intregi fara oprire. Superputerea este declansata de obicei de oboseala, stres si singuratate. Cei trei catalizatori adunati imi gadila glandele lacrimale si ochii devin fantini arteziene.
Nu stiu ce e stresul? Agitatia? Problemele? Daca zici tu… Sper sa nici nu aflu. Am trait diverse experiente neplacute, insa scopul meu in viata nu este cu siguranta sa traiesc cele mai nefericite intamplari si stari. Noi sa fim sanatosi!
Nu sunt obisnuita sa ies: aici gresesti. Eram speriata pentru ca eram singura si fara bani in buzunar. Pe moment, adica acele cateva minute, parea sa fie o problema uriasa sa raman in Lyon inca o noapte. Am incercat sa rezolv problema: am dat telefoane, am alergat, am negociat. S-a terminat cu bine.
Nu e un articol, e un text pe blogul meu. Imi pare rau ca nu ti-a placut. E lung si scris intortocheat. asa e. Il scrisesem pentru cei care ma cunosc personal si care ar urmari textul cu usurinta. Pot intelege insa ca e greoi pentru un cititor. Cat despre comentarii, fiecare semnatar raspunde pentru replica sa.
Sper sa ma mai citesti!