despre gesturi frumoase

In liceu am avutun coleg cu care pur si simplu eram in vesnic conflict. Ne certam, ne detestamreciproc.

Nu ne puteamsuporta, o data era sa ne luam la bataie. Cred ca totul a culminat cu gestullui de a-mi trage scaunul de sub fund – am cazut de am vazut stele verzi.

In clasa a zecea,de 1 martie, baietii obisnuiau, poate fortati de mamici, sa ne aduca flori simartisoare. Le dadeau il clasa, cand ajungeau la scoala, si in pauzeleurmatoare celor care chiulisera primele ore.

Baietii careaveau prietena sau macar o afinitate pentru o fata faceau din 1 martie o ocaziesa o impresioneze cu un trandafir rosu si o felicitare. De ce de 1 martie? Probabilera mai usor pentru un baiat sa intre in scoala cu flori in mana, cand nu erasingurul…

Cum spuneam, inclasa a zecea, pe 1 martie, stateam in clasa de vorba cu o colega, cand unbaiat imi spune ca ma cauta cineva si sa ies pe coridor. Ma duc, crezand ca evorba de cineva de la alta clasa si .. supriza.

Colegul cu carema certam tot timpul si pe care imi venea sa-l carpesc de cate ori il vedeam maastepta cuminte in fata usii.

Cu un tricounegru, ca de obicei, cu un desen reprezentand un cap de mort si niste serpi, inblugi si bocanci maro, statea drept, cu mainile la spate.

Eu ma uit instanga, in dreapta, vad ca nu mai era nimeni si intreb ce s-a intamplat.

Se foieste putin,se uita pe tavan si imi intinde un plic mic si alb. “Uite.. Nu suport chestiileastea, dar asta chiar e misto. Adica am cautat si era foarte naspa, dar daca teuiti…”

Intre timp, eudeschid plicul si gasesc un martisor in forma de…. zvastica…..

“Vezi? E o zvastica…mi s-a parut original si dragut…”

Colegul meu declasa, simpatizant Noua Dreapta evident, se balbaia la fiecare doua cuvinte siastepta nerabdator reactia mea.

Putin… suprinsade gest si de … zvastica , am multumit « nu ma asteptam… multumescmult de tot ! » Sieram sincera. Chiar nu ma asteptam la martisor in forma de zvastica…

Si el : « da,da… in sfarsit… hai in clasa….” si momentul s-a terminat. Intorsi inclasa, unii se uitau la noi ciudat, O colega m-a intrebat ce s-a intamplat. Amspus ca nimic si m-am facut ca ploua. Pana in clasa a 12-a nu am amintit degest pentru ca nu voiam sa se simta prost.

Sa nu vaimaginati ca martisorul ne-a apropiat si ca am descoperit ca dincolo detachinarile noastre de fapt eram suflete pereche. No way. Ne-am urat incontinuare si probabil si acum, desi sunt un pic nostalgica, daca l-as revedea,as reincepe sa fac misto de el si sa il gasesc antipatic. Dar gestul lui m-aimpresionat si de atunci l-am considerat un tip misto.

Asemenea fapte, ofloare, un martisor… arata ca-ti pasa. Un profesor american din liceu spuneaca nu intelege de ce tipii nu vad oportunitatea oferita de Martisor: “Cu zecemii de lei devii un getleman! La noi e muuult mai greu!”

*******

Ieri am uitatflorile primite de la colegi la birou, intr-o vaza, langa tastatura. Toata ziuaa biroul meu a mirosit a zambile si a frezii si am mancat ciocolata primitaieri.

Cum sa nu fiutopita dupa tipii care se poarta asa frumos??